Nu am crezut vreodata ca voi ajunge sa scriu cele de mai jos. Nu am crezut niciodata ca va veni acel moment in care un gest al celor mai mari rivali, un gest facut de suporterii echipei pe care am detestat-o si in acelasi timp respectat-o de mic ma va face sa simt o asemenea bucurie ciudata.

Eu am crescut in Ghencea, pe stadionul echipei Steaua Bucuresti. Aveam 3 ani atunci cand tata m-a dus pentru prima oara la un meci. Nu imi aduc aminte cu cine a jucat Steaua, stiu doar ca alergam printre gradenele de lemn si apoi cand oboseam ma intindeam pe ele si incercam sa ii urmaresc pe cei de pe teren. Am crescut si am inceput sa merg singur la meciuri saptamana de saptamana. Nu ratam nici meciurile pe care echipa le juca la Ploiesti sau la Brasov la care mergeam in general cu bunicul meu. A urmat apoi, dupa 1994-1995 perioada in care a aparut Armata Ultra. M-am mutat de la tribuna a doua in peluza nord si apoi la peluza sud cand au aparut grupurile de suporteri acolo. Atunci cand nu am mai putut tine pasul cu fenomenul ultras am migrat catre tribuna intai acolo unde am avut abonament constant mai bine de 5 ani.

Am trait alaturi de Steaua cele mai frumoase momente din viata unui suporter. M-am bucurat la multe victorii si meciuri istorice cum ar fi cele cu Anderlecht, Galatasaray, Valencia sau mai recentele Chelsea si Ajax. Am suferit zile intregi dupa meciuri ca cel cu Middlesbrough.

Le-am transmis baietilor mei dragostea pentru tot ceea ce a insemnat Steaua si sunt mandru de asta. I-am dus pe stadion iar in ultimii doi ani de cand eu nu am mai mers la meciurile noii echipe, FCSB, i-am dus la partidele de baschet si handbal (si) pentru a-i vedea pe suporterii de la peluza Sud.

11203167_748855601900601_240022222512493821_n

10502390_646420645477431_677593219141535904_n

 

Ieri seara Raducu baiatul meu cel mic m-a intrebat de ce nu ii mai duc la meciurile de fotbal ale echipei Steaua. M-a intristat intrebarea lui si pe moment nu am stiu ce sa-i raspund. Apoi i-am spus ca vom merge toti impreuna atunci cand va mai exista din nou Steaua.

Pana ieri Steaua era in moarte clinica. Aseara, o spun cu mare tristete, echipa de fotbal Steaua a murit, si-a dat ultima suflare, a disparut pentru totdeauna. Ceea ce eu am simtit cand am vazut coregrafia de la tribuna a doua la meciul de aseara a fost ceva ce nu am mai simtit nici macar la semifinala de cupa Uefa cu Middlesbrough. Dezamagire amestecata cu bucurie, tristete si mult respect pentru cei ce au gandit tot ce s-a intamplat aseara.

Daca mai exista cineva care crede ca echipa actuala este Steaua, greseste amarnic. Steaua a murit si a fost si ingropata. Ultima lopata de pamant a fost aruncata cu inteligenta si eleganta de rivalii de la Dinamo. Cu toata simpatia pentru anumiti jucatori din echipa actuala, eu aleg sa ii felicit si sa le multumesc din suflet celor din PCH. Pentru ca rivalitatea inseamna mai ales respect!

Cred ca din dovada de dragoste pentru ceea ce a insemnat Steaua, sambata la meciul cu Dinamo locurile din tribuna rezervate echipei gazde ar trebui sa fie toate goale sau ocupate doar de rudele lui Becali. Sper ca si sustinatorii FCSB care au umplut stadionul aseara sa inteleaga asta. Echipa de fotbal Steaua a murit, echipa de fotbal Steaua nu mai exista, exista doar Dinamo Bucuresti.

doar-dinamo-4

 

Sursa foto: prosport.ro