In drumul nostru spre un botez in Tulcea am facut un ocol pe la plajele mai salbatice ale Marii Negre. Am trezit copiii pe la sase jumate dimineata, ca sa ajungem cat mai devreme si sa profitam de cat mai mult soare cu putinta. Accuweather anunta soare, cer senin si caldura.
Mai intai am plecat mai tarziu decat preconizasem, fiindca ne-am miscat in reluare. Apoi, chiar cand ne apropiam de Constanta am inceput sa vedem niste nori negri. Dar negri. Accuweather in continuare dadea soare, INMH la fel. Mneah, ne-am zis, chestia neagra e pe mare.
Am ajuns la Corbu, deja eram inconjurati de chestia neagra, care era peste tot deasupra noastra. Cat am stat sa asteptam sa platim, ca niste cetateni onorabili taxa de acces in Rezervatia Biosferei Deleti Dunarii am inghetat de frig de la vantul care batea mai tare decat ala din iunie de la Neptun. Ca tot am ajuns la taxa cu pricina, mi se pare mirobolant sa pui un automat care se misca in reluare si care nu da rest in mijlocul pustietatii pentru plata taxei de acces. Nu exista un panou, nu exista niste informatii, nu exista nimic. Doar o ghereta alba cu un automat inauntru.
Am avut in fata noastra cinci masini. Fiecare adult trebuie introdus in aplicatia automatului de bilete in mod individual si la final se introduc si datele masinii (inclusiv proprietarul acesteia!). Pentru plata taxei de persoane se poate pune cartea de identitate in cititor, atata doar ca cititorul mai da rateuri. Daca vrei sa bagi manual informatiile, stai si chinuie-te sa tastezi pe ecranul cu touchscreen. Din cele cinci masini din fata noastra, posesorul uneia a abandonat lupta dupa ce aparatul a refuzat sa emita biletele si altii au facut cale intoarsa dupa ce au realizat ca unul dintre pasageri nu are buletinul la el. Au mai ramas trei, cu cate doi adulti in ele, deci 9 bilete emise, pentru care am dardait de frig in fata gheretei timp de 25 de minute. Imaginati-va ca in tot timpul asta au trecut pe langa noi, mai in tromba sau mai la ralanti vreo alte zece masini. Acum, oamenii or fi avut permise deja achizitionate intr-o alta zi, dar sincer ma indoiesc de asta. Si-asa, se tot vorbea pe la coada in spatele meu ca nu prea se verifica permisele, dar si cand vine controlul pe plaja si le verifica ai incurcat-o ca e 700 de lei amenda de persoana. Si pentru cinci lei cat costa accesul pe o zi de persoana, la care se adauga zece lei pentru masina, evident ca „nu se merita sa te risti”, comenta printre doua fumuri trase o doamna langa mine. Cat am asteptat sa imi vina randul s-a facut si un mic trafic de bancnote de cinci si zece lei, norocul nostru a fost ca aveam niste marunt la noi, altfel cerseam si noi prin vecinii de conjunctura douazeci de lei.
In toata dardaiala aia, INMH arata in continuare soare orbitor pe cer. Accuweather, idem.
Ajunsi intr-un final la Corbu, am reusit sa ne parcam langa un morman de gunoaie, desi la doi pasi, pe partea cealalta a drumului tronau goale vreo sase containere colorate de colectare selectiva a gunoiului.
Plaja e superba. Cu tot vantul si cu toti norii (am prins si niste soare orbitor pret de jumatate de ora, cand a aparut printr-o bresa intamplatoare in masa compacta de nori), mi s-a parut de poveste. Copiii au alergat pe acolo, au dardait in apa, au strans scoici pentru nebuna de mine, au construit si ceva asemanator unui castel, in fine, timp de doua ore si jumatate au fost aproape la fel de fericiti ca la Egee. Am plecat cand bresa de nori s-a inchis si griul s-a transformat in ceva de-a dreptul negru, si-am zis ca daca tot nu mai stam la Corbu, sa ne ducem sa vedem si Vadu.
Vadu mi-a placut mult mai mult. Are un aer si mai salbatic, am avut senzatia ca am gasit in sfarsit plaja nesfarsita. La Vadu cerul s-a curatat in mod miraculos si ne-a izbit soarele acela orbitor cu care ne tot amenintau Accuweather si INMH de cateva zile, atata doar ca nu am rezistat prea mult, fiindca din cauza vantului ne-a intrat nisip prin toate orificiile posibile. Cinci zile mai tarziu inca scoteam de pe copii fire de nisip. Dar imi doresc sa ma reintorc acolo, chiar si tot asa, pentru cateva ore. Pe cat de dezolant mi s-a parut la Corbu, in anumite momente, pe atat de mult mi-a placut la Vadu, chiar daca ruinele fostei fabrici imi creeaza niste senzatii deloc linistitoare.
Dincolo de gunoaiele de la Corbu, semn ca nu ne mai facem vreodata bine, noi ca natiune, nu pot sa nu ma intreb: de ce, daca peste tot scrie ca e interzisa camparea pe plaja, de ce ignori cu nonsalanta si te campezi acolo? DE CE?
