Au mai rămas câteva zile până la evenimentul de duminică, Cultivarea Inteligenţei Parentale prin curaj, compasiune şi conectare şi ca un fel de teaser, am pentru voi un interviu fulger cu Gáspár György, care se potriveşte extraordinar de bine în contextul ultimelor săptămâni.
Până la interviu, nu uitaţi, puteţi achiziţiona bilete la eveniment pe Pagina de Psihologie şi credeţi-mă veţi avea ocazia de a asculta şi de a învăţa de la aceşti trei oameni minunaţi, care, prin ceea ce tot propovăduiesc ei, personal mi-au fost de ajutor în multe situaţii în relaţiile mele cu copiii. Nu am cuvinte să descriu cât de mult am învăţat de la Gaspar sau de la Urania, si mai nou de la Diana şi cât de bine se văd acum, ani mai târziu, efectele acelor învăţăminte preluate de la ei. Va las cu interviul şi sper să mă văd cu cât mai mulţi dintre voi duminică.
- Care este, din experienţa ta de-a lungul acestor ani, viziunea părinţilor pe subiectul discuţiilor despre sexualitate şi cât de mult s-a schimbat atitudinea faţă de generaţia părinţilor noştri? Ce ne lipseşte şi de ce anume mai avem nevoie pentru a schimba paradigma în care am fost noi înşine crescuţi?
Sexualitatea este un subiect îmbibat cu multă rușine, în cele mai multe familii din România. Este probabil cel mai mare paradox al nostru, aproape cu toții facem sex, mai mult decât atât, dacă n-am face nu am putea vorbi despre familii, și cu toate acestea ne este jenă, teamă și ne vine extrem de greu să vorbim despre un firesc al vieții. Sincer să fiu, am cunoscut și mulți părinți curajoși care și-au luat inima în dinți și au citit câteva cărți, am venit la psiholog sau au participat la diferite conferințe și apoi au ales să facă o schimbare. Însă în mod cert, prima dată este nevoie de o schimbare la adult și abia ulterior la copii. Este genul de subiect pe care nu-l poți dezbate fără niciun dram de disconfort, pentru că este acolo în mintea ta piticul de la poliția sexului care-ți spune că nu-i ok ceea ce faci, dar noi avem și mulți alți pitici mai buni J – care ne încurajează să alegem mai degrabă curajul în locul confortului.
Astfel, cred că ne lipsește curajul și educația, iar aici nu cred că mai este cazul să continuăm vânătoarea de vrăjitoare (să-i judecăm pe părinții și educatorii noștri), este mai înțelept să facem ceva în prezent. Să ne acceptăm anxietatea, să ne cultivăm compasiunea și mai apoi să ne revoluționăm viața. Până în prezent știința a evoluat suficient de mult, și cred că nu de evoluție ducem lipsă, ci de o adevărată revoluție în materie de parenting și sănătate relațională.
- Cum ai descrie portretul copiilor aflaţi la vârsta pubertăţii? Care sunt zonele unde ei au cea mai mare nevoie de noi, părinţii şi din experienţa ta, cam de câte ori acestea se suprapun cu zonele în care noi, părinţii, credem că au nevoie de ajutor?
Adolescenții sunt ghidați de patru elemente – nevoia de noutate, setea față de conexiunile sociale (cu semenii), senzația de viață fără limite și deschiderea față de creativitate. Dacă un părinte, educator sau orice îngrijitor al adolescentului ține cont de aceste patru nevoi fundamentale, lucrurile vor sta mult mai bine în relația adult-adolescent.
Din păcate, însă, dacă în vremea adolescenței personale noi nu am avut aceste drepturi și nevoi satisfăcute, va fi o mare provocare să răspundem sănătos față de cele ale adolescentului din familia noastră. Să ne uităm la majoritatea adulților din jur, câți dintre aceștia își permit să fie creativi, să de bucure de relațiile de prietenie, să își testeze limitele sau să își satisfacă pofta față de nou? Foarte, foarte puțini. Iar atunci când totuși o facem, cei mai mulți dintre noi, cădem în extreme – infidelitate, ne vindem casa și mergem în jurul lumii, ne apucăm de droguri sau facem shooping pe datorii.
Din nou, consider că este nevoie să facem schimbări dinspre interior către exterior, să readucem vitalitatea sănătoasă în casa sufletului nostru și apoi să nu-i privăm pe adolescenți de nevoile lor fundamentale, ci să-i tratăm cu respect, să facem din comunicarea cu aceștia o prioritate și să stabilim un set de limite protectoare atât pentru ei, cât și pentru familia noastră.
- În tot contextul #metoo, cum putem aborda acest subiect în discuţiile noastre cu copiii? Pe ce ar trebui să ne concentrăm? Care ar trebui să fie mesajul în cazul fetelor?
Așa cum spune și prietena și colega mea de-o viață, Diana Stănculeanu (care este cel mai bine pregătit specialist pe care-l cunosc pe secțiunea educație și sănătate sexuală la copii și adolescenți) – acest gen de discuții nu trebuie să fie precum masa de Crăciun, ci să facă parte din firescul vieții de zi cu zi. Noi știm că viața umană este departe de perfecțiune, că riscurile și provocările sunt întâlnite la tot pasul, că copiii noștri nu sunt perfecți (chiar dacă vrem să-i vedem așa) și că aceștia au nevoie ca părinții să-i pregătească pentru viață.
Se pare că, cel mai bun antidot pentru greutățile vieții (eșec, abuz, bullying, pierdere etc.) este reziliența – capacitatea de-a recunoaște că avem resurse pe care ne putem baza. Iar cea mai importantă resursă pentru un copil sunt părinții.
Este esențial să ne concentrăm pe relația cu copiii, să-i educăm pe băieți în așa fel încât să respecte fetele, iar aici cel mai bun model este ceea ce vede băiatul în familie – dacă eu ca tată sau mamă, vorbesc nepotrivit (critic, disprețuitor) la adresa fetelor de pe stradă sau despre cele de la televizor, fără să fiu conștient, ajung să cultiv dezumanizarea fetelor; dacă eu ca părinte, nu vorbesc cu fiul meu despre ce înseamnă să fii un bărbat adevărat, foarte ușor acesta va cădea pradă unei masculinități toxice. Așa cum fetele au nevoie să le fie cultivat respectul față de sine, puterea și dreptul de-a spune NU și normalizarea faptului că niciunul dintre noi nu-i este superior sau inferior celuilalt.
Din păcate, fenomenul #metoo oglindește foarte clar efectele negative ale lipsei de educație sexuală și ale inteligenței relaționale. Noi suntem ființe sociale, și cu toate acestea nu știm să creăm conexiuni sănătoase cu cei din jur. Asta și pentru că am uitat să mai apreciem adevăratele valori ale vieții și suntem seduși de dorința de putere, bani și control. Însă, în adâncul sufletului fiecare dintre noi este un copil vulnerabil, care țipă după ajutor, indiferent că vorbim despre adolescenta în fustă scurtă, sau tânărul care bravează cu privire la potența sa sexuală.
Va mai las cateva materiale de citit si de reflectat asupra lor.
Rușinea față de educația sexuală ne costă scump
Programul evenimentului:
09:30-10:00 Înregistrarea participanților
10:00-11:30 Importanța sănătății sexuale: despre corp, emoții și relații în educația sexuală a copiilor
11:30-11:45 Coffee break
11:45-13:15 Stilurile parentale – impactul lor în cuplu și în relația cu cei mici
13:15-14:30 Pauza de prânz
14:30-16:00 Inteligența emoțională – cum îi putem ajuta pe copii să se împrietenească cu emoțiile
16:00-16:15 Coffee break
16:15-17:00 Q & A – întrebări și răspunsuri
Locație:
Din grijă față de participanți și de confortul acestora, am ales ca evenimentul din acest an să-l organizăm într-una dintre cele mai spectaculoase locații din București – Biavati Events.
Prețuri și înscriere:
Data limită de înscriere a participanților – vineri, 27 octombrie. Înscrierea se face completând datele în formularul de mai jos.
Taxa de participare este de 200 lei.
Pentru mai multe informații, vă invităm să ne scrieți la adresa de e-mail contact@paginadepsihologie.ro. Detalii suplimentare găsiți și pe pagina de Facebook a evenimentului.
