Invatamantul romanesc, la fel ca si toata Romania a trecut in ultimii 28 de ani prin nenumarate experimente si s-a degradat aproape permanent.

Din 1989 incoace invatamantul romanesc a trecut prin reformele a 20 de ministri, iar legea educatiei a fost modificata de peste 60 de ori.

Am avut ministri care de care mai agramati, fiecare din ei avand idei cat mai nastrusnice. Bugetul alocat Ministerului Educatiei s-a diminuat aproape de la an la an, scolile s-au degradat si nu au mai fost reparate, manualele au inceput sa dispara. Ultimul sfert de secol pentru educatia din Romania, dupa Revolutia din ’89, a insemnat un sir lung de bajbaieli in bezna unei reforme mult-visate, dar niciodata macar atinse, pentru ca absolut de fiecare data s-a umblat doar la forma si nu la fondul problemei.

Toate aceste lucruri fac parte din tabloul sumbru al invatamantului din Romania anului 2017.

Dar oare cum am ajuns aici? Daca privim in istorie vom afla ca invatamantul romanesc nu a fost intotdeauna dispretuit de guvernanti.

Istoria invatamantului superior romanesc isi are radacinile la fondarea Colegiului “Sfântul Sava” (pe care suntem extrem de mandri si eu si Bogdana ca l-am absolvit), in 1694 de catre domnitorul Constantin Brancoveanu, dar, bazele sistemului de invatamant romanesc au fost puse in perioada interbelica.

Prima lege moderna a invatamantului din Romania a fost creata acum mai bine de 150 de ani de catre Spiru Haret. Pana prin 1940 invatamantul romanesc a inflorit pur si simplu in mai putin de 100 de ani ajungand la nivelul tarilor cu traditie din Europa.

In Romania dupa marea unire, scoala a fost gandita si a devenit un instrument de constructie a natiunii. Educatia avea alocat peste 16% din PIB (chiar 17% in 1939), s-au construit peste 1000 de scoli (din pacate unele din ele nu au fost modernizate nici pana in ziua de azi).

A urmat apoi perioada comunismului in care, pe langa materiile impuse de partid s-a invatat totusi, destul de multa carte. Dupa 1949, comunistii chiar daca au politizat si cenzurat extrem de mult invatamantul, i-au acordat in continuare o mare importanta, gandindu-se ca scoala poate fi un instrument extrem de eficient prin care populatia poate fi controlata. Unul dintre obiectivele principale alea sistemului totalitar din acea vreme a fost alfabetizarea in masa a populatiei. Dupa 1990, invatamantul a inceput sa esueze constant. Acum ne confruntam cu: abandon scolar ridicat, cresterea analfabetismului, invatamant superior superficial din care ies studenti pe banda rulanta, ineficienta actului de predare, programe invechite, scoli care se darama, elevi ce la scoala se plictisesc, etc.

Manualul unic, cel pe care se chinuie de cateva luni vestitul ministru Liviu Pop sa-l readuca in actualitate a fost introdus tot de catre regimul comunist.

Pe langa multe alte ineptii pe care le debiteaza extrem de frecvent, acelasi ministru, Liviu Pop, a declarat de curand ca invatamantului romanesc de acum el ii acorda nota 7 si ca daca PSD si ALDE vor mai guverna inca 6 ani, invatamantul va ajunge la nota 10! Nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. Nici nu vreau sa imi imaginez cum va arata invatamantul romanesc si Romania in general daca vom mai avea inca 6 ani de guvernare PSD-ALDE.

Am trecut in ultimii ani prin mandatele unor ministri precum Funeriu, Andronescu si Liviu Pop iar tot ceea ce s-a intamplat an dupa an nu a fost altceva decat afundarea scolilor din Romania intr-un neant din care cu greu si foarte mult efort vom mai putea iesi vreodata.

Nu stiu ce (mai) putem face noi in calitate de parinti. Implicarea noastra si dorinta de a schimbare nu sunt de ajuns, ele se lovesc de birocratie si de planurile celor de la guvern si din parlament pentru care educatia nu reprezinta o miza importanta. Ce se va intampla cu copiii nostri? Cei care vor avea noroc si parinti care sa ii ajute vor migra din ce in ce mai mult catre unitatile de invatamant private sau catre alte sisteme alternative sau din alte tari. Din pacate numarul acestora este extrem de mic si marea majoritate a acestor copii, dupa terminarea scolior isi cauta linistea in zone si societati in care sa poata trai linistiti si in care sa regaseasca valorile si principiile pe care le-au asimilat in anii de scoala. Asta inseamna ca practic ca luminita de la capatul tunelului pentru scoala din Romania aproape s-a stins.

Oare vom putea face ceva vreodata pentru a o reaprinde?