In prima zi dupa ce am ajuns in Agadir, am stat cuminti, ca sa spun asa, incercand sa ne acomodam si sa exploram hotelul si locurile de langa el. Pentru copii, acomodarea a fost aproape instantanee in momentul in care au dat cu ochii de piscine :). In afara de piscina, am fost si pe plaja si ne-am plimbat pe faleza din Agadir, in zonele apropiate de hotel. Am admirat privelistea oferita de muntele din Agadir, care trebuie sa va spun ca este extrem de spectaculoasa. Pe munte sunt scrise trei cuvinte in limba araba, cuvinte luminate si noaptea, care in traducere ar insemna Dumnezeu, Tara si Regele.
A doua zi „am intrat in paine”, am inceput sa ne plimbam si seara am plecat spre locul in care am servit o cina traditionala si am admirat un spectacol Fantasia. A fost de-a dreptul impresionant mai ales ca eram in primele zile ale experientei noastre in Maroc si inca nu avuseseram contact cu tot ceea ce inseamna mancarea si cultura locala.
Costume, mancare, traditii berbere si un spectacol extraordinar – muzica, acrobatii si jocuri de lumini oferite de calaretii si acrobatii marocani. Copiii au fost extrem de impresionati de caii si pustile (muschetele) folosite in spectacol.
Ne-am intors tarziu in noapte, noi adultii cu gandul la faptul ca a doua zi dimineata la ora 6 pornim spre Marrakech.
Ne-am trezit cu noaptea in cap si ne-am urcat in autocarul cu care am pornit spre Marrakech, nu inainte de a ne cunoaste cu ghidul nostru, ghid care, asa cum o sa aflati in continuare a fost probabil motivul principal pentru care excursia noastra a fost una memorabila. Partenerii locali ai celor de la Lidl Tour si-au facut treaba excelent in toate excursiile in care noi am fost. Inainte de a va cumpara pachetele pe care le doriti pentru Maroc, va recomandam sa stati de vorba cu cei de la Lidl Tour si sa alegeti impreuna excursiile si activitatile care vi se potrivesc cel mai bine. Noi va povestim despre cele in care am fost noi, dar exista si alte variante pe care le puteti afla discutand cu consultantii de la call center-ul Lidl Tour
Prima parte a drumului spre Marrakech am petrecut-o aproape toti (in afara de Bogdana) motaind. Eu nu am adormit inainte de a admira autostrada care leaga Agadir de Marrakech si infrastructura conexa care face legatura intre oras si autostrada. Cred ca am adormit visand la cum ar putea arata intr-un viitor cu siguranta indepartat iesirile catre autostrada din Bucuresti si autostrazile din Romania J.
Prima oprire am facut-o pentru a fotografia caprele urcate in arganii de pe marginea drumului. Trebuie sa recunosc ca privelistea a fost una cel putin exotica. Am mai vazut capre urcate in copaci, in Grecia si chiar si in Romania, dar ca in Maroc, niciodata.
Ne-am continuat drumul admirand felul in care autostrada strabate muntii Atlas, ne-am oprit la o benzinarie care arata exact la fel ca orice alta benzinarie de pe autostrazile din Austria si Germania (in nici un caz ca cele din Romania) si apoi am ajuns in Marrakech. Drumul a durat aproximativ 3 ore si jumatate. La intrarea in Marrakech am mai descoperit un lucru la care probabil ca nu o sa-i ajungem pe marocani prea curand. Autobuzele pe care le folosesc pentru transportul in comun sunt autobuze cu emisii zero!
Prima oprire in oras a fost la gradinile Majorellecare sunt de fapt gradina botanica din Marrakech. Gradinile Majorelle au fost create de artistul francez Jacques Majorelle. Acesta, dupa ce a petrecut o scurta perioada de timp in Casablanca, a ajuns in Marrakech, s-a indragostit de acest oras si a decis sa ramana acolo. In 1931, cu ajutorul arhitectului Paul Sinoir, Majorelle a construit pe terenul pe care incepuse sa amenajeze gradinile, o vila in stil cubist.
In 1947 gradinile au fost deschise pentru public. Dupa anul 1950, gradinile au fost vandute si intretinerea lor a fost neglijata. In 1980 ele au fost descoperite de designer-ul Yves Saint – Laurent care s-a hotarat sa le restaureze si salveze. Chiar si in ziua de azi managementul gradinilor este asigurat de catre fundatia vestitului designer.
Impresionante in gradina sunt colectia de cactusi si sculpturile amplasate printre plante. Vila este gazda permanenta a muzeului Berber, iar cladirea invecinata a devenit muzeul Islamic de Arta al Marrakech-ului. Gradinile sunt unul dintre principalele puncte de atractie din Marrakech, fiind vizitate anual de aproximativ 700.000 de turisti.
Urmatorul loc pe care noi l-am vizitat a fost moscheea Koutoubia, nu inainte ca ghidul nostru sa ne opreasca la un vanzator de fructe de cactus.
Moscheea Koutoubia a fost construita cu ajutorul arhitectilor si dupa modele din Andaluzia. Ea este monument tipic arhitecturii marocane si in acelasi timp al celei andaluziene. Minaretul are inaltimea de 77 metri. De la ghidul nostru am aflat faptul ca toate moscheele din Maroc au un singur minaret si ca acest lucru se intampla pentru a deosebi poporul marocan si pe musulmanii marocani de restul musulmanilor. In Maroc sunt acceptate, fara exceptie si restrictii, si celelalte religii, iar practicantii lor sunt bineveniti, atat timp cat respecta regulile impuse de traditiile musulmane.
Moscheea este inchisa non-musulmanilor, dar orice vizitator este binevenit sa se plimbe in jurul ei, sa faca poze si sa admire gradinile de trandafiri ce o inconjoara. Privelistea este spectaculoasa.
La moschee am aflat si ce putere fotovoltaica au panourile solare instalate pe aceasta, cata energie au produs si ce emisii de carbon au fost evitate prin folosirea lor.
Urmatorul punct din traseul nostru a fost palatul Bahia. Palatul a fost construit in secolul 19, cu ajutorul mesterilor constructori adusi din FEZ, iar toate camerele acestuia au vedere si deschidere spre gradinile interioare pline de lamai, portocali, banani si iasomie.
Dupa palat a urmat prima masa de pranz pe care am luat-o intr-un restaurant traditional aflat langa palat. Nu ma intrebati cum se numea pentru ca nu stiu. Doar ghidul este cel care stie :).
Ca un sfat general pe care am sa-l mentionez de mai multe ori in articol, luati-va mereu tururi si excursii cu ghid pentru a putea vizita locuri despre care turistii nu stiu si ele nu sunt marcate pe hartile turistice, pentru a va putea bucura de bucataria traditionala, pentru a avea acces in locuri in care doar localnicii pot intra. De asemenea, 5-10-20 de euro sau usd pot face minuni in ceea ce priveste relatia dumneavoastra cu ghidul sau soferul care va vor insoti. In Maroc bacsisul este la fel ca si in Romania, de 10%, dar incepand de la cel ce va cara bagajele la aeroport si pana la ghizi si angajatii hotelului in care veti sta, toti se vor bucura si va vor multumi in felul lor daca le oferiti echivalentul a 5-10 USD/EURO. Atentie, nu incercati sa le dati monezi pentru ca va vor refuza, deoarece nu au unde sa le schimbe.
Un alt lucru pe care trebuie sa-l mentionez este faptul ca toti marocanii iubesc copiii si sunt extraordinari de atenti cu ei. Copiii nostri au stat in toate calatoriile si excursiile mereu langa ghid, au aflat tot timpul lucruri interesante pentru ei, au primit bomboane si alte atentii si la hotel, si in punctele de atractie turistica. Cei cu care interactionati voi, adultii, vor incerca sa vorbeasca si cu ei, le vor zambi, vor face glume cu ei sau ii vor mangaia pe cap. Sa nu vi se para ciudat, nu este nimic anormal sau fortat, ci face parte din cultura lor si din felul lor de a fi.
Un alt lucru care probabil va va putea surprinde este acela ca aproape toti marocanii cu care veti interactiona, de la cei de la hotel si aeroport, si pana la conducatorii de caravane de camile, tineri sau batrani, vorbesc toti, pe langa araba si Berbera, franceza si inca o limba de circulatie internationala, fie ca e vorba de engleza, fie ca e vorba de germana. Alaturi de infrastructura, educatia este unul din domeniile in care autoritatile din Maroc au hotarat in urma cu mai bine de 20 de ani ca trebuie sa investeasca. Scolile, universitatile (in special tehnice) noi si moderne sunt populate cu profesori adusi din toata lumea, inclusiv din Romania, iar obligativitatea tuturor copiilor este de a termina 12 clase si un program sustinut de stat, de 5 ani pentru adulti, program care sa ii ajute in procesul de dezvoltare si educatie.
Revenind la povestea noastra din Marrakech, dupa masa de pranz a urmat vizitarea Medinei (piata veche din oras) in care veti gasi la fiecare pas vanzatori de suc de portocale (sau alte fructe), stand-uri cu mancare si tot felul de muzicanti, acrobati sau artisti ambulanti. Prin bunavointa ghidului nostru, noi ne-am bucurat de un moment mai aparte, cu cantaretii stradali de muzica traditionala, iar David si Raducu chiar au cantat impreuna cu ei.
Din piata mare se intra in pietele traditionale – souk-urile din Marrakech care sunt si cele mai mari din tot Marocul. Nu va pot exprima si explica in cuvinte ce inseamna experienta pe care noi am trait-o vizitand souk-urile. Totul este un amestec de culori, mirosuri, senzatii si imagini incredibile care parca te inghit efectiv nelasandu-te sa mai pleci niciodata din acel loc. Este absolut spectaculos felul in care arata toate magazinele, felul in care interactioneaza intre ei oamenii, felul in care te privesc si iti vorbesc incercand sa te atraga la ei in magazin. Ne-am petrecut acolo mai bine de 3 ore si trebuie sa ii multumim din nou ghidului nostru care ne-a dus si in locuri in care in mod normal nu au acces turistii, respectiv in zona in care erau atelierele mestesugarilor care prelucreaza, conform traditiei, piele, lemn, metal, mirodenii, argan, masline, etc. Experienta a fost una senzationala si pentru noi adultii, dar mai ales pentru copii!
Ne-am oprit, bineinteles, si intr-un laborator in care erau prelucrate fructele de argan din care rezultau uleiul de argan si diverse cosmetice. Ce putem sa va spunem este ca noi abia in Maroc am aflat ca uleiul de argan are si intrebuintari alimentare. Si ca, de fapt, pana acum vreo 2-3 decenii, semintele de argan au fost ultilizate exclusiv in scop alimentar si deloc in scop cosmetic. Intamplarea a facut ca o marca de cosmetice destul de faimoasa sa descopere proprietatile senzationale ale uleiului de argan pentru pielea si parul femeilor si de aici pana la o frenezie pe subiect nu a mai fost decat un pas. Avem astfel in prezent doua utilizari pentru uleiul de argan: cosmetica si alimentara. Uleiul alimentar este realizat din semintele prajite si are un gust fabulos. Si cand spun fabulos, nu exagerez cu nimic. L-am mancat cu paine si a fost una din cele mai bune gustari pe care le-am mancat in viata mea. Uleiul cosmetic este presat la rece, mereu, si pentru un litru de ulei trebuie culesi aproximativ 8 copaci de argan. Mai exact, trebuie stranse 3 kilograme de seminte mici pentru a se obtine un litru de ulei de argan. Copacul acesta de argan creste peste tot in zona de sud a Marocului. Partea problematica cu el este ca nu creste sub nicio forma in alte zone, in alte tari cu climat asemanator si in nici un caz nu este genul de copac care sa fie „domesticit”. Cu alte cuvinte, arganul creste doar in Maroc si este cumva petrolul acestei tari miarculoase. Long story short, in prezent in Maroc se produc aproximativ 2 milioane de tone de ulei de argan pe an si se tinteste o dublare a acestei cifre in urmatorii ani.
Dupa cele 3 ore petrecute in souk, ne-am oprit pentru un ceai de menta traditional marocan, o cafea si o inghetata traditionala marocana si apoi a urmat cina pe care am luat-o tot intr-un restaurant traditional. Am mancat atunci, cu siguranta, una din cele mai gustoase tajine pe care am gustat-o in toata perioada sederii noastre in Maroc. Aveam insa sa mai am o surpriza placuta referitoare la tajine si acest lucru s-a intamplat intr-un alt loc, in care la o prima vedere nu m-as fi asteptat la asa ceva. Va voi povesti totul la momentul potrivit :).
La plecare am mai avut o senzatie de oarecare frustrare atunci cand am trecut pe langa gara din Marrakech si pe langa Scoala Nationala de Stiinte Aplicate. Cred ca ar fi extraordinar daca guvernantii din Romania ar face o vizita in Maroc pentru un scurt schimb de experienta :)
Revenim maine si cu ultima parte a povestilor din Maroc: vizita la sanctuarul crocodililor, plimbarea cu camilele si excursia in oaza Paradise Valley.
