Anul trecut mi-am inceput articolul traditional cu Portret de Familie spunand ca „Ei cresc, noi imbatranim”.  E adevarat, se vad la noi mai multe fire albe, mai multe riduri, dar uitandu-ma la toata aceasta retrospectiva, realizez ca ma intereseaza putin spre deloc ofilirea noastra, fiindca tot ceea ce ma captiveaza de fapt este  felul spectaculos in care copiii au crescut si s-au schimbat. 

Simtim asta de fiecare data cand, la schimbarea sezoanelor, trebuie sa le schimbam complet garderobele, insa nu este la fel de izbitor ca atunci cand privim imaginile de la Portret de Familie. E adevarat, ne-am tot facut si noi singuri, de-a lungul anilor, selfie-uri (avem serii intregi de prin toate locurile vizitate din lumea asta) si ne mai iese din cand in cand si cate o poza de grup, insa niciunele nu reusesc sa ne surprinda atat de bine precum o face Cristian Sutu la al sau Portret de Familie. 

Fotografia din decembrie 2011 a fost prima din acest sir si a fost prima in care am fost surprinsi in formula de cinci, intr-un cadru organizat si nu incetez sa ma minunez de cat drum am parcurs in acesti opt ani de zile. Singurul an in care am lipsit a fost 2014 si imi pare si acum rau ca am ratat momentul, fiindca evolutia copiilor este vizibila de la 2013 la 2015 :)

Pe Cristian il mai gasiti pana duminica la We Cafe, detalii complete aveti pe site-ul Foto Union. Anul acesta, la fel ca in ultimii trei ani, evenimentul este sustinut de Hochland Romania, in calitate de partener principal, ceea ce face ca aceasta campanie minunata, „Portret de Familie” sa fie gratuita pentru publicul larg si sa aiba acces la ea oricine isi doreste o amintire de suflet. 

Cat despre noi, pe scurt, 2011 vs 2019, inceput de deceniu vs final deceniu: 

Daca in decembrie 2011 Raducu nu implinise un an de viata si nici nu facuse inca primii pasi (la poze a stat in picioare numai sprijinit de mine!), acum el este unul dintre cei mai buni jucatori de la clubul la care joaca fotbal si a fost laudat inclusiv de un scouter de la Viitorul, de la academia lui Gheorghe Hagi. In decembrie 2011 nu aveam niciun copil la scoala, acum Rebecca se pregateste intens pentru admiterea la liceu, David intra si el la gimnaziu anul viitor, iar in mai putin de o luna, Rebecca va avea buletin :) David aproape m-a ajuns in inaltime, chiar daca abia a schimbat prefixul si din mintea si mainile lui ies niste constructii atat de complexe, incat reuseste sa ne surprinda de fiecare data. 

In 2011 si eu si Radu aveam 30+, acum suntem intrati din plin in 40+! Dupa cum ziceam si acum un an, ei cresc, noi imbatranim :))))