Dupa cum probabil stiti deja, in ultimii ani sase ani am petrecut Pastele de vreo patru ori in Thassos. Insula este mirifica in perioada primaverii, arata cu totul altfel decat vara, este verde, plina de flori, un spectacol total de culoare si prospetime.

Dincolo de toata frumusetea asta, mai e un detaliu care ma face sa savurez vacantele de Paste acolo mai mult ca orice altceva: insula este aproape goala. E adevarat, se umple in Vinerea Mare, dar oricum nu ajunge in niciun moment sa fie atat de plina cum este vara, ceea ce o face perfecta. Dar despre toate astea am mai povestit in trecut, asa ca nu despre asta va fi vorba in acest articol eveniment (nu am mai scris de atata timp incat aproape am uitat cum e sa folosesti wordpress-ul!), ci despre o descoperire culinara facuta anul trecut: tsigerosarmas. 

Grecii au propriul lor stil culinar cand vine vorba despre a gati mielul de Paste. Dincolo de traditionalul miel sau ied la protap, umplut cu orez cu stafide si tot felul de ierburi, grecii fac din intestine si organe, o supa absolut dementiala, numita mageritsa. Ai mei sunt innebuniti dupa ea, au mancat in fiecare an castroane intregi, ceea ce e de inteles fiindca Irini o face absolut  perfecta. Singurul meu regret era ca nu reuseam sa gasesc un fel de mancare la greci asemanator cu drobul nostru de acasa (de fiecare data am mancat drob odata ajunsi acasa, la vreo patru cinci zile dupa Paste – un inconvenient absolut suportabil, de altfel). Am rezolvat-o insa anul trecut la San Antonio, unde am descoperit in meniu tsigerosarmas, de care m-am indragostit si pe care l-am comandat in fiecare zi acolo, pana le-am epuizat oamenilor stocul (true story!!!) :)))

Ce e tsigerosarmas? In esenta, dupa cum ati ghicit din nume, aduce la aspect cu o sarma, dar aici se opresc asemanarile :) Daca ar fi sa il descriu foarte foarte succint: o chiftea din ficat si orez, imbracata in prapur de miel.  Cum ziceam ieri pe facebook: dementa totala, curcubeu pe cerul gurii. Cel putin pentru mine :) Cu reteta a fost complicat. Nu exista reteta de tsigerosarmas pe tot internetul asta in limba engleza, doar in greaca. Am cautat in lung si-n lat un an de zile. Intr-un final am cedat si am apelat la google translate. Ce a iesit, nu pot explica, va puteti numai imagina. Sa zic doar ca prapurele a fost tradus din greaca in romana drept „acoperis” :)))

Nu ma mai lungesc, mai jos aveti reteta cu cateva poze facute din plictiseala cu telefonul (nu m-am gandit ca voi ajunge sa ilustrez reteta pe blog, de-aia arata cum arata). 

Cantitati

2 bucati de ficat (eu am mai pus si inima si un pic din plaman – reteta originala nu le are, eu le aveam si am zis ca nu au cum sa strice)

cate o legatura zdravana de: marar, menta si patrunjel. 

2 cepe uscate 

o legatura de ceapa verde

1/2 cana de orez

4 linguri de ulei de masline

3 oua (reteta originala zicea de doua oua, dar zicea si de un singur ficat si eu am avut doi)

Am pus la fiert ficatul, inima si plamanul. Aproximativ 10-15 minute, pana am tocat ceapa uscata, ceapa verde si verdeturile.

Am scos organele, le-am tocat si pe ele marunt de tot. Intr-o tigaie am pus uleiul de masiline si dupa ce acesta s-a incins am adaugat mai intai ceapa uscata, pe care am lasat-o sa se inmoaie putin, dupa care am adaugat si ceapa verde. Dupa alte doua minute am pus si organele tocate marunt si le-am amestecat. Ulterior am adaugat si orezul si dupa ce m-am uitat de vreo trei ori la ce imi zicea reteta tradusa cu google translate („adăugați orezul, lăsați-l ușor și apoi adăugați o jumătate de linguriță de apă fierbinte pentru a umfla puțin orezul”), am pus apa dupa ochi, cat am simtit eu ca ar trebui sa pun. Nu multa, in orice caz, doar atat cat sa aiba orezul ce sa absoarba. Dupa vreo cinci minute (cred) am adaugat si verdeturile.

 Am mai lasat inca vreo trei-patru minute, dupa care am lasat sa se raceasca treptat. Dupa ce s-a racit, am adaugat doua oua, cat sa se lege toata compozitia. Intre timp mi-am facut curaj sa bag in actiune si „acoperisul” :)))) adica prapurele/prapurul (nu mi-e clar care este varianta corecta, dex-ul nu m-a lamurit foarte clar), pe care l-am spalat in apa rece cu un pic de otet. Ulterior am luat niste boluri micute, in care am potrivit prapurul intins, facand ceva asemanator unor cuiburi, in care am pus cateva linguri din compozitie. Le-am acoperit cu marginile lasate libere. Mi-au iesit fix sase chiftelute de acest fel. 

Le-am potrivit intr-o cratita, le-am uns cu putin ou batut pe toata suprafata si le-am dat la cuptor, la 170 de grade. Nu stiu sa spun cat au stat in total, cred ca in jur de o ora, le-am scos cand mi s-au parut ca seamana la culoare si aspect cu cele mancate la San Antonio (acelea sunt REPERUL pentru mine)

Cam atat. Cu condimentatul, ca am uitat de aceasta etapa,adica sare, piper si eventual oregano, puneti cat vreti voi. Dupa gust. Echilibrat :) Important e sa se simta gustul ficatului si al verdeturilor, ok? Pofta buna :)


Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necessary

Advertising

Analytics

Other