Ziua lui David

Azi dimineata ne-am trezit toti 3 la ora 9.00. Eu am profitat de faptul ca mi-am amanat intalnirile de dimineata si am dormit mai mult decat in alte zile, Chitzi a dormit si ea linistita stiindu-ma cu ea in camera :) iar mami ne-a asteptat cuminte in dormitor. Dimineata frumoasa, jaluzele ridicate, mult soare, desene animate si laptic pentru Chitzi, lapte si vreo 2 postari noi pentru Bogdana, un dus f. lung si apoi niste e-mailuri trimise pentru mine. Nici unul din noi nu ne-am gandit vreo secunda la ce va urma in continuarea zilei (desi Bogdana avea in minte si faptul ca si Chitzi s-a nascut in ziua in care sarcina a implinit 37 saptamani) Chitzi s-a pregatit sa iasa afara, in parc, la joaca, eu si Bogdana am pornit spre maternitatea Giulesti. Acolo ne astepta doamna doctor pentru o noua serie de investigatii (ecografie) normale in ultimele 2 saptamani premergatoare nasterii. Asa cum stiti deja de la Bogdana aveam niste mici semne de intrebare datorita valorilor crescute ale fluxului pe artera prin care se hranea David. Am ajuns la spital, am luat-o pe Adriana (doamna doctor) si apoi am mers la ecograful maternitatii. Acolo….surpriza peste surpriza. Fluxul avea valori similare celei de aseara dar lichidul scazuse mult si cordonul era infasurat in jurul gatului! (la ecografia de aseara cordonul era „esarfa”, deci motive de ingrijorare nu f multe). Doctorul Paun (nu stiu daca i-am retinut bine numele)a dat verdictul dupa primele 5 minute…operatia trebuie sa fie facuta repede, azi sau maine. Eu si Bogdana ne uitam unul la celalalt si nu prea ne venea sa credem. Iesim...

David

Astazi la ora 13.05 s-a nascut David Ioan. 2,950g, 50 cm si nota 10 la nastere, chiar daca a fost foarte grabit (revin cu detalii dupa ora 24.00 cand o sa am mai mult timp sa scriu). David este sanatos chiar daca este tinut la monitorizare pana maine dimineata iar mami este la reanimare si in afara de faptul ca nu se poate da jos din pat face de toate (maine probabil ca o sa va si scrie). Revin cu detalii si multumim pentru mesajele de...

37

La 37 de saptamani si 0 zile, in urma cu 3 ani si ceva, intr-o vineri inghetata, in loc sa ajung la Burebista la o zi de nastere, sa mananc pulpe de pui la ceaun cu catorfi prajiti si mujdei, am ajuns la ziua de nastere a propriei fiice, care m-a servit cu rahianestezie, perfuzii si alte bunataturi. Nu sunt foarte superstitioasa, dar sunt curioasa daca actualul locatar va trece de aceasta „bariera”. Mai ales ca se pare ca ce ii transfer eu prin cordon nu prea ii mai ajunge. Cel putin asa a reiesit la ultima echo, de aseara, unde un anumit indice, cunoscut si ca „indicele de rezistivitate pe artera ombilicala” in loc sa scada, a crescut. Si inca a crescut vijelios. Mai mergem azi la pranz la inca un nene sa ne faca o alta echo. Pentru lamurire, indicele asta ar trebui sa fie sub 0,70 in momentul de fata. Vineri era la 0,73, ceea ce era o valoare la care mai fusese la mine, numai ca aseara a crescut la 0,79. Indicele asta arata viteza sangelui prin artera care pleaca de la placenta si se duce la bebe. Sa-l hraneasca. Cu cat indicele e mai mare, cu atat viteza e mai mica. Adica mai putina mancare pentru bebe. Daca indicele asta continua sa creasca, bebe nu mai mananca deloc. Si aici apare hipoxia. Care stim cu toatele/totii ce...