Advertisingul la limita penibilului

Tot uitandu-ma in ultimul timp la televizor, am inceput sa ma prind care sunt orele la care au cumparat spatiu de reclama diversele companii. Facand o paranteza, aceleasi companii care baga la greu bani in publicitate incep sa o dea cotita cand e vorba sa devina sponsor principal al unei anumite federatii. Care cu banii aia ar face enorm de multe lucruri. Dar e doar o paranteza. Si ce vad eu in lungile minute de publicitate? Multa Coca Cola. Din ce in ce mai scarboasa. Nu e indeajuns ca m-au oripilat cu limbile alea doua si cu ochiul, ca a trebuit sa imi bage pe gat doi pusti in biblioteca liceului, care isi baga pe vena niste suc. Puternica reclama ce sa zic! Trecand peste evidenta semnificatie ascunsa, pentru mine e o eterna reamintire a vremurilor cu branula si perfuzie. In contrapartida, Pepsi vine cu campania „Eu pot”, superba, finuta si de bun gust, dar si cu spectaculoasele spoturi cu baietii de aur ai fotbalului. Se pare ca avem de a face cu o rasturnare a anilor 90 in care Coca Cola mergea pe clasic, traditie si altele (incercand inca sa isi revina dupa episodul New Coke) iar Pepsi o dadea cu „The next generation”. Acum stiu de ce nu am mai pus gura pe Coca Cola. In afara de gust, bineinteles. Trecand peste cei doi giganti ai bauturilor, ajungem la cei doi giganti ai comunicatiilor. Aceeasi poveste. Unul cu cele mai tembele campanii, adresate in mod evident doar pustilor tembeli din ziua de azi. Ca altfel nu imi explic reclamele cu pustii din mansarda si cele cu marii...

Doua luni – mummy’s point of view

Pe scurt, din nou, ca trebuie sa mufez cupilu. Deci, m-am trezit brusc fara burta. Acum nici nu mai stiu cum a fost cu burta. Ma uit la cate o gravida pe strada, ma mir cat de mare are burtica, si primesc de la al meu cate un „Tu o aveai mai mare”. Whaaat? Tu stii ce spui? Eu aveam burtica asa maaaaare? Se pare ca da! M-am trezit eu fara burta purtatoare de cupil, dar au ramas urmele burtii. Care pare-se, nu vor sa se mai duca. Abdomene ioc. Electrostimulare ioc. Abia peste inca o luna, cica. Asa spun expertii. Am inceput sedintele de masaj. Chinuiala maxima. Ma preling de pe masa dupa o ora de „masaj”. Ma rostogolesc de durere. Asa imi trebuie. Cura de slabire ioc. Ceea ce s-ar traduce in doua kile date jos in o luna jumate si puse la loc in cele cateva zile petrecute la Sinaia. Si iar date jos in ultima saptamana. Cica asta ar fi greutatea mea ideala. Asa a decis un calculator de greutate gasit pe facebook. Ceea ce nu stie calculatorul ala este ca nu este deloc greutatea ideala pentru psihicul meu. Psihicul meu spune ca vreo sase kile in minus l-ar face foarte fericit. Iar eu as avea acces la hainele din dulap. Pentru ca deocamdata nu fac altceva decat sa le admir, cat de frumos stau pe raft. Va mai tin la curent cu evolutia greutatii mele. Si sa nu aud ca arat bine si asa, ca eu stiu mai bine! Standardele referitoare la corpul meu sunt setate cam prea sus, dar asta este. Sunt indulgenta...

Doua luni

Doua luni de David Ioan, aka Biluta. O biluta care a crescut de la 2950 la 5325 si de la 50 de cm la 60 de cm. O biluta cuminte, care doarme si sase ore jumate legate noaptea. O biluta zambitoare si ascultatoare. Biluta noastra. La multi ani,...