Febra pregatirilor

Gatim, gatim, gatim si iar gatim. Si pregatim. Si iar gatim. Salata de boeuf (oare lipseste de pe vreo masa?), piftiute de curcan, tapenade de maslinecu anchois si usturoi, gustari cu pasta de dovlecei, salata de rosii cherry zdrobite cu masline sfaramate, salata de mozarella cu smochine si prosciutto di Parma (inca nu mi-am pierdut speranta ca gasesc smochine proaspete in Bucuresti, mai e si maine o zi). Icre de stiuca, limba cu smantana si hrean, humus cu seminte de pin, salata de vinete, ciuperci umplute la cuptor. Carnaciori si chiftelute. Pate de ficat homemade si somon cu oua de prepelita. Minigustari cu anchois marinate si pate de rata/gasca. Minifrigarui cu mozarella, rosii cherry si prosciuto crudo stropite cu ulei si aceto balsamico si aromatizate cu busuioc proaspat. Cosulete de linte cu pasta de avocado. Migdale prajite cu sare de mare si ardei iuti. Pentru chestiile ciudate din enumerarea de mai sus sunt eu responsabila si ii multumesc din nou, pe aceasta cale (pentru a cata oara, oare?) lui Jamie. Pentru restul traditionalelor sunt responsabile bunicile (bine, da, recunosc, salata de boeuf e a mea!) pe care cu greu le-am tinut in frau sa nu faca mai multe. Dupa mine, ar fi fost perfect daca ramaneam doar la nivelul asta. Insa dupa aia, cine o vrea sa ajunga de la bal la spital, mai are sarmale si niste muschiuleti de oaie, la care suntem inca in impas apropos de modul de preparare, ca eu nu ma apuc sa ii pregatesc la cumpana dintre ani. Gravida, adica eu, imbibata de Femibion 2, Magne B6, Maltofer si un tratament homeopat special...

Craciunul

In sfarsit, dupa atatea serbari, a venit si Mosu. Ala mare. Chiti si-a dorit o bucatarie, bucatarie a primit. I-a scris chiar si o scrisoare mosuluiu, de fapt a facut un desen in care a schitat o bucatarie, atat de mult si-a dorit-o. Evident ca bucataria a eclipsat absolut tot, inclusiv David nemaiavand ochi decat pentru respectiva bucatarie.  Bucurie cu vedere la toate masele in momentul in care a desfacut ambalajul si a vazut ca inauntru este marea lui dragoste, camionul Mack.  Bucataria lui Chiti este mai dotata decat a mea  David si o pasiune fulgeratoare pentru un ursulet primit bonus la unul din magazinele de unde le-am luat cadourile. De unde si vorba best things in life are free :)))  Balerina Rebecca si balerina Victoria. Alta dragoste mare  Dar, pana la urma tot bucataria a triumfat. Papusa zace parasita pe jos, Mack undeva pe langa brad, iar ursuletul… el stie pe unde  Un moment de respiro pe final de seara. Va rog admirati pozitia „cool” Cam asa a fost Craciunul nostru. Obositor, dar frumos. Cand ii vezi cata energie au si cata bucurie e in ochii lor, uiti complet de...

Pont

Pentru momente linistite, care pot dura cel putin jumatate de ora, se iau doi copii, altfel zburdalnici urlaciosi, galagiosi si plini de energie, se pun pe canapea, cu un film in fata (preferabil desene animate, si mai preferabil toy story, cars sau similar), si cate doua folii de protectie (din alea cu bule de aer numai bune de spart) si gata. Nu mai stii ca ai copii in casa. Iar tu, poti sa iti faci treburile in liniste. Dupa cum se vede, nici macar nu s-au sinchisit de blitz. PS stie cineva unde se gaseste de vanzare folie din...

Serbarile. Partea III – Gradinita

Cei de la gradinita s-au intrecut pe sine si au pus in scena o adevarata piesa de teatru. Veronica. Cu tot tacamul, la Palatul Copiilor. Noi am avut insa de indurat o luna intreaga inainte de spectacol de Veronica in fiecare moment al zilei. Desi Rebecca a avut doua roluri micute, fluturas in scena cu primavara si soricel in scena cu soriceii, domnisoara a invatat toata piesa si toate cantecele cuvant cu cuvant. Iar urechile noastre nu au auzit altceva, de la sfarsitul lui noiembrie si pana miercurea trecuta, decat „veronica, fata buna, tralalalalalalalaaaaaa…”. Drept pentru care, odata terminat spectacolul, in casa noastra s-a banat orice referire la Veronica, chiar si o simpla fredonare. Nu am cenzurat nimic pana acum, dar deja s-a depasit o limita, in momentul in care am realizat in timpul spectacolului ca stiu si eu cuvant cu cuvant toata piesa si mai mult, cand am inceput sa aud in permanenta in cap acordurile muzicii lui Temistocle Popa, fara ca cineva sa le cante. Deci, cateva fotografii de la marele spectacol. Bravo Olga...