Diverse… Ganduri multe, de-a valma si alandala

Sunt un pic pierduta. Un pic mai mult pierduta. Pentru ca din turnuletul meu in care, singura, de buna voie si nesilita de nimeni m-am cocotat, am reusit incetul cu incetul sa ma rup de lume. Nu pot sa zic ca regret. E bine intr-un fel. E foarte bine. Am multa liniste (stiu, suna de-a dreptul bizar, nu? sa am liniste cand in jurul meu e un haos si un circ permanent). Am multa liniste, dupa cum spuneam, si am inceput sa ma aud foarte bine, eu pe mine, ceea ce nu mi s-a intamplat de mult. Pe langa asta, tot incetul cu incetul mi-am schimbat complet obiceiurile. Fara sa vreau, fara sa imi dau seama, lumea mea a devenit predominant virtuala. Nici aici nu e bai, credeti-ma. Nu va imaginati acum, ca nu mai socializez cu nimeni, ca m-am cocotat in varf de munte (casa, whatever) si nu mai vad chip de om. Nu, departe de mine ideea. Insa, in proportie covarsitoare, socializez virtual. Ceea ce vine cu un pachet intreg de avantaje. Adica socializez in acelasi timp cu multi oameni, din toate colturile posibile ale tarii si mai mult, ale lumii. Daca am o dilema, o problema, e indeajuns sa „arunc” virtual o intrebare, si ca prin minune aflu raspunsul. Am cunoscut enorm de multi oameni minunati pe care ulterior i-am cunoscut si in viata reala, si mi s-au parut si mai minunati. Mi-am reinnodat legaturi vechi de decenii (aici, deja ma simt tare, tare batrana :)) si m-am regasit cu oameni pe care nu as fi avut cum sa ii regasesc altfel. Obiceiurile mele de citit...