Gasiti diferentele

La inceput de februarie, 3Pitici organizau un concurs tare frumos, „Desenele prind viata”. V-am povestit despre el, mi-a placut enorm ideea, si v-am spus si motivul pentru care mi-a placut atat de mult. Tot in perioada aceea s-a nimerit ca Rebecca sa faca un desen, pe care nu m-am putut abtine si l-am inscris la concurs, si cateva zile mai tarziu am aflat ca a fost printre desenele castigatoare. Eh, abia acum reusesc sa va arat si felul in care desenul ei a prins viata, nu pentru ca nu ne-ar fi venit la timp „reincarnarea” ursoaicei koala, ci pentru ca fii-mea a reusit sa o si rataceasca prin casa iar eu abia azi am gasit-o si-am si imortalizat-o. Deci, nu-i asa ca seamana? Care va place mai mult? Felicitari 3 Pitici si mai ales, Simona Red pentru talent! Este cele mai personal si personalizat cadou primit de Rebecca...

Povestea reala a Ioanei Gageanu

Ioana este o fetita de sapte luni jumate. In urma cu doua luni a fost diagnosticata cu retinoblastom la unul din ochi. Ce s-a facut deja pentru Ioana stiti fie din postarile mele mai vechi, fie de la ea de pe site, fie din pagina de licitatii, unde o intreaga comunitate de oameni pusi pe fapte mari au reusit sa stranga intr-un timp record o suma impresionanta. Ce au facut alti oameni „pentru” ea, deja iar e istorie, istorie trista, si e de competenta Politiei. Ce poate nu stiti inca este starea ei actuala. Si pentru asta, va preiau ultimele postari ale mamei Ioanei/ale Codrutei (matusa Ioanei) trimise de la Tubingen, postari ce se afla public pe pagina de licitatii: 1 martie:  6 martie:  7 martie:  24 martie: „De multe zile vreau sa imi fac timp sa va spun si voua celor multi care ne-ati fost alaturi si ne sunteti situatia Ioanei. Am fost plecati la o clinica din Germania, la Tubingen acolo in urma investigatiilor fetita a fost diagnosticata cu retinoblastom bilateral,in ochiul drept o tumora de stadiu E si in ochiul stang doua tumori de stadiu B… Pentru ochiul drept nu s-a mai putut face nimic, tumoarea fiind foarte mare, iar la ochiul drept i s-a facut terapie arteriala -locala, iar rezultatul chimioterapiei o sa il avem doar intr-o luna, atunci vom stii cum au evoluat tumorile din ochiul stang. Din nefericire la ochiul drept tumoarea a invadat corneea si e nevoie de chimioterapie sistemica (generala);asadar vom pleca marti din nou la Tubingen pentru a incepe in 27 chimioterapia. Vor fi 6 sedinte de chimioterapie, una la...

Despre plante la foc continuu

Ne „pregatim” intens de atelierele pe care le va tine Mugur Pop in Saptamana Altfel. Rebecca planteaza, de fapt are deja o mini sera, pe care o ingrijeste cu patos, cam prea mult patos uneori, David i-a urmat si el exemplul si a solicitat materie prima. Evident, ca impartaseste si partea cu patosul, caci se duce sa verifice daca a iesit „oul din ghiotz” (n. trad.: boaba din ghiveci) de nu stiu cate ori pe zi. Ba mai mult, plimba ghiotz-ul prin casa, inca indecis asupra ferestrei cu cea mai multa lumina. Asa s-a facut ca in ziua in care a plantat boaba de fasole, atat a plimbat-o, ca intr-un final a uitat care a fost ultimul loc in care a pus-o si drept urmare le-a oferit un tur complet al pervazurilor din casa si lui Radu, dar si bunicului care se nimerise in seara aceea pe la noi. Dupa cum zice si Murphy, „ghiotz-ul” a fost gasit in ultimul loc vizitat, care era si cel mai la indemana, insa nu a fost decat spre deliciul celor doi barbati, a caror curiozitate de a afla ce este „oul din ghiotz” atinsese paroxismul la un moment dat. Tot David a fost responsabil de gasirea unui alt ou, pe pervazul de la sufragerie, de aceasta data un ou de pasare, abandonat acolo, lucru pe care eu personal l-am gasit ca fiind extrem de trist si de elocvent pentru modul in care aceasta ultima rabufnire a iernii ne-a dat tuturor vietile peste cap pentru cateva zile. Iar, ne-a zapacit pe toti din casa, ca e un ou la fereastra, noi stiind de...

Ziua in care Facebook a devenit un loc urat

UPDATE 29 martie: Se pare ca inclusiv fotografia Alexandrei Valentina a fost furata, si tot ce se poate sa fie un caz de furt de identitate si in situatia ei, doar Politia si timpul vor lamuri ceea ce s-a intamplat cu exactitate. Pana una alta un singur lucru este evident si de netagaduit: cineva a deturnat sume de bani folosind imaginea Ioanei si un cont fals cu nume fals asociat acesteia.  UPDATE (comentariu de la unul din cititori, blogger): „Da. Deci e un caz clasic de furt de identitate si vrajeala, la greu, pentru prostii de pe FB. Se-ntampla sa o cunosc personal pe „hoata” si va spun ca nu are nicio treaba cu chestia asta asa ca, mai usor cu poza pe scari. Mai mult, fata chiar stie gramatica. Mai bine intrebati-va cum e ca niste jurnalisti retardati sa va lege imaginea de o frauda.  Morom3t3″ UPDATE: Codruta este la Politie, depune plangere. Din surse, se investigheaza si in BRD, va tin la curent cu ce se intampla pe parcurs, cum aflu ceva. Astept sa imi dea informatii noi Codruta. …pentru mine cel putin. In urma cu mai putin de o ora aflam ca pe lumea asta exista fiinte care se hotarasc sa profite de nenorocirea unor oameni. Bine asta se intampla cam zilnic si cam la orice colt de strada, insa nu in acest fel. Despre Ioana am scris de multe ori. Am scris despre boala ei, despre cum s-au strans bani intr-un timp record, despre cat de frumos s-a unit o intreaga comunitate in jurul Ioanei, despre cum faptele bune se rasplatesc, deoarece liantul in aceasta...

Cand mama nu e bine

Daca saptamana trecuta i-am avut pe rand pe Rebecca si ulterior pe David prinsi in gheara rotavirusului, si tot ce am putut sa fac a fost sa stau pe langa ei, sa ii tin in brate, sau de mana, sa ii mangai si sa ii doftoricesc, undeva in ziua de duminica m-a luat si pe mine. Initial a inceput cu o stare de rau, dureri prin tot corpul, dar mai ales de cap. Cele cateva ore petrecute la Talcioc au fost cam horor, pentru ca senzatia de sfarseala era din ce in ce mai acuta, la care s-a adaugat si faptul ca plecasem pe stomacul gol, iar acolo, nici nu am avut cand sa caut ceva de mancare si cand in sfarsit am apucat sa ajung in zona unde erau mancaruri am constatat ca nu prea exista nimic de post. Ajunsa acasa, am devorat ce mi-a picat mai intai la mana: afinele nemancate de copii, dupa care m-am infipt intr-un avocado si la final un mango intreg. Fericita nu numai ca am reusit sa imi umplu stomacul ci am facut-o la modul extra-healthy si yummy (mi-am facut inclusiv cantarirea saptamanala – legata de programul mentionat ieri, si chiar eram putin dezamagita, caci cantarul tot 56,2 arata), m-am bagat la somn cu Raducu, sperand ca dupa ce ne vom trezi totul va fi bine. Exact invers s-a intamplat. Rau in continuare, frisoane si mai puternice decat avusesem dimineata, deja ma durea toata carnea, iar capul, ei bine capul durea cumplit. Insa acesta avea sa fie numai inceputul. Mi-am zis ca o fi vreun inceput de raceala, asa ca mi-am umplut...