Pe scurt.

Cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru mine (dupa lasatul de fumat – ala e „all time best thing” ) a fost sa ma apuc de alergat. De sambata trec la urmatorul pas, si eu si Radu fiind inscrisi la Midnight Run, la cursa la 10k. Cand voi avea timp voi incerca sa povestesc in detaliu tot ceea ce am invatat eu in aceasta perioada, atat despre mine cat si despre echipamentul cu care se alearga, de ce alergatul chiar da dependenta si inca una serioasa de tot si de ce pana la urma este cea mai affordable solutie pentru cineva care doreste sa faca ceva bine pentru propriul corp, dar care are restrictii de buget, dar mai ales de timp. Bonus, niste sugestii de muzica (pentru amatori) – pentru femei este un must, mai ales daca nu vrei sa auzi „vorbele de bine” ale barbatilor de barbati romani pe langa care ai ghinionul de a trece. Pana atunci, va las cu articolul acesta mai vechi, cu motive pro alergat la maratoane. Cam la fel e si la alergat. Iar motivul 1 pentru care eu nu mai pot vedea o viata fara alergare este acesta: „Pentru ca nu multi oameni sanatosi la cap practica aceasta forma de tortura moderna numita alergare, de multe ori va trebui sa alergi singur in antrenamente. Dar asta e un lucru bun, pentru ca acel timp petrecut singur iti va permite sa iti faci un pic de curatenie in camera de la mansarda. Sa aranjezi un pic mobila, vezi ce mai trebuie aruncat, ce mai trebuie mutat in alta parte. Un fel...

Dor de….

1. Stanca Dunarii 2. Irini Studios Doua locuri aflate la o distanta apreciabila unul de  celalalt si totusi extrem de aproape in inimile noastre. Daca de Irini ne-am lipit inca de acum trei veri, Stanca Dunarii a fost revelatia acestui an si de vreo doua saptamani incoace ne facem zeci de calcule cum si cand sa mai dam o fuga pana acolo, fiindca pur si simplu trebuie sa o facem. Dincolo de orice explicatie rationala, ca locul unde e amplasata pensiunea este fabulos, ca mancarea este wooow, camerele la fel, ca ai parte de ospitalitate din aceea naturala, ca e kid friendly, curat, frumos, etc si etc, este ceva ce te cheama din nou si din nou, odata ce te-ai dus o data. De la Irini abia ne-am intors si simt cum ma cuprinde o deznadejde uriasa cand ma gandesc ca mai ajungem abia anul viitor. Si ca 14 zile nu-s indeajuns, ca patru vacante acolo nu au fost indeajuns pentru a descoperi tot ce are de oferit insula aceea. Sper sa ma mai incarc cu ceva energie pozitiva dupa Delta, sa imi fie indeajuns pentru toate lunile oribile de toamna si...

O pauza lunga

Sunt fix trei saptamani de cand nu am mai scris pe blog. Nu le regret absolut deloc, am trait mult mai mult in real decat in virtual si a fost bine. Nu ca nu as avea subiecte de discutie si povesti de impartasit, ci dimpotriva. Insa am simtit nevoia, asa cum mi se astereneau cuvintele in minte, la fel de mult sa le las numai pentru mine si pentru cei dragi mie. A trecut deja si ziua mea, am sarit si peste obiceiul din ultimii ani in care ma obisnuisem sa fac niste exercitii de sinceritate, si nu pentru ca as fi in vreo depresie, au am facut 37 de ani, ce ma fac, imbatranesc, ci pur si simplu, pentru ca, repet, nu am simtit nevoia. Cineva imi spunea ca m-am asezat, ca nu mai am nevoie de confirmari. Not the case as zice eu, fiindca nu am scris vreodata din nevoia de a-mi confirma anumite lucruri. Ar fi trebuit sa povestesc experienta americana cu Cooku Bau, care s-a transformat intr-un party pe mai multe zile, sa povestesc cat de mistoo sunt jucariile alea zapacite si ciudate de la Quut, sa va mai povestesc despre experienta din Delta, de la Stanca Dunarii, despre locurile noi gasite in ultima vacanta in Thassos, si cate si mai cate. Chestii practice despre mersul in vacanta cu copiii, despre mancarea de pe acolo, drumul spre/dinspre Grecia, ca acum am testat si ruta prin Makaza si ne-a placut. Tot timpul acesta pe care altfel l-as fi petrecut scriind, l-am petrecut cu copiii si cu barbatul de langa mine si a fost al naibii de...