Cidru romanesc

Despre cum au fost zilele noastre cu Raducu in spital a scris Bogdana si cred ca deja ati citit. Ce nu v-a povestit ea si nici nu avea cum pentru ca era din pacate impreuna cu Raducu, este ce am facut eu, David si Rebecca in lipsa lor acasa. Cel mai clar lucru este acela ca toti trei am suferit din cauza lipsei lor si toti trei ne-am dat seama, de data asta mai mult ca niciodata, ca suntem facuti sa „functionam” ca un intreg toti cinci, impreuna. De la lucruri mici cum ar fi spalatul pe dinti sau felul in care stam la masa pana la cine unde doarme si obisnuita copiilor de a fi alintati intr-un anumit fel doar de mami sau de a se juca doar cu Raducu cu anumite jocuri si jucarii, toate ne-au facut sa intelegem clar cat de uniti suntem si cat de mult ne-am obisnuit doar impreuna. Dupa toata experienta cu spitalul eu personal am luat decizia de a nu mai pleca nicaieri fara copii mai mult de 2-3 zile. Poate vi se pare ciudat dar in perioada in care Bogdana si Radu au lipsit de acasa eu, Rebecca si David ne-am simtit fiecare in felul nostru, incompleti. Si totusi in toata perioada asta s-au intamplat si niste lucruri care ne-au bucurat si intr-un fel ne-au schimbat cel putin pentru moment starea de spirit. Unul din aceste lucruri i-l datorez Rucsandrei Clark, fosta mea colega de liceu. La insistentele Rucsandrei si pentru ca desi suntem vecini ne-am vazut abia acum dupa multa vreme, am descoperit si eu (ulterior si Bogdana) cidrul Clarks...