Le-as imparti in doua categorii.

Unu: daca frigiderul este gol, timp de cumparaturi zero dar parca ai chef sa gatesti tu cu mainile tale. Pentru asta s-a nascut Cooku Bau. Testat inclusiv de noi, este perfect fiindca totul vine in cantitatile de care ai nevoie, deci nu exista pierderi si retetele nu-s alea clasice romanesti ci te si provoaca nitel in bucatarie. Am mai scris despre Cooku Bau, in continuare mi se pare cea mai faina initiativa pe care am vazut-o prinzand viata anul asta.

Doi: daca frigiderul este gol, timp de cumparaturi zero si de gatit zero.

Cum la noi nu prea apare combinatia asta, dar se mai intampla totusi, am trei (hai, fie patru) optiuni de take away.

1. Calif. The king and the queen alltogether. As putea scrie mult si bine de acum inainte despre lucrurile care imi plac la ei. Ca nu vorbesc numai de meniu ci de tot ansamblul, de toate rotitele care se misca in business-ul lor, si am numai admiratie pentru ce au reusit sa faca in cei patru ani de cand exista pe piata. Altfel, ca sa dau si cateva exemple, preferatele mele sunt lahmacun si kebab-ul de pui cu salata de telina, masline si stafide. Falafel-ul e senzational, la fel si kebab-ul de vita cu hummus.

2. Biboche Pizza. Pizzeria asta este singura de la care comandam pizza (atunci cand, rar, ni se pune pata pe pizza, cam o data pe an, sau hai, de doua ori pe an) si o facem de vreo sapte ani. Gustul e acelasi ca la inceputuri, cantitatea de ingrediente a ramas neschimbata, daca s-a mai schimbat ceva, acela a fost meniul si regret si acum ca au scos din meniu pizza „Groh groh”. Mai au si alte prostii prin meniu, gen stripsuri de pui, aripioare, insa nu le-am incercat deci nu pot exprima vreo opinie despre ele. Din principiu noi chestii din astea de fast food nu am mai mancat de niste ani buni incoace.

3. Oala cu bunatati. Este o alternativa buna daca esti familie mare, sau vrei sa mananci doua zile la rand din acelasi preparat. Despre ciorbe am auzit numai de bine, la fel despre ciolanul cu fasole, care e laudat de toata lumea. Sunt cea mai ok optiune de mancare romaneasca, si chiar aveti de unde alege, fiindca meniul e ultra generos, au de la ciorbe, la ghiveciuri, pilafuri, tocanite si alte mancaruri. Despre mancarea italiana, proaspat intrata in meniu, hm, nu pot sa spun ca m-a dat pe spate. Am luat si canneloni ai quattro formagi si lasagna, si cu lasagna nu prea ne-am impacat, fiindca ne-a cam venit inapoi si mie si lui Radu. Daca eram numai eu, mai ziceam, eu sunt mai sensibila din punctul asta de vedere, dar nici Radu nu s-a simtit extraordinar. Am mai luat si niste snitele din piept de curcan care au fost dementiale, si din ele nu a mai ramas nicio firimitura. Odata cu ele am primit o tava de placinta cu mere, super buna si gustoasa. Concluzie: merita sa comandati, mai ales din bucataria romaneasca. Atentie mare insa la zonele de livrare. Pentru sectorul 5 comanda minima e de 200 de lei si sincer mie mi se pare cam prohibitiva conditia.

4. Am mai comandat de vreo doua ori de la Thang Long, dar nu pentru copii, ci pentru noi, mi se par mult mai „ditetetici” si mai „digerabili” decat WuXing. Ma distreaza ca e o vietnameza care iti preia comanda, si e un fel de prinde orbul, scoate-i ochii, ca ea nu intelege ce ii spun eu, eu nu inteleg ce spune ea, ca vorbeste prea stalcit, ideea este ca printr-un miracol, ce ai comandat, aia si primesti. De livrat iti este livrata fie de fiu, fie de sot, si daca fiul e mai ancorat in realitatea romaneasca, tatal iti livreaza imbracat impecabil,  la costum, cu camasa, cravata si palton de stofa pe deasupra. Tare mult mi-a placut de ei.

Din toate astea, cele mai multe inimioare personale se duc catre Cooku si Calif. Long live those two!

Voi ce furnizori „agreati” mai aveti? :)

Sursa foto: © Dziewul | Dreamstime.com