Parintii mei au fumat si unul dintre ei inca mai fumeaza. Mama s-a apucat in ’88, in timpul unui drum catre Cluj. Bunicul din partea tatalui meu murise, iar noi ne-am aruncat direct in masina, iar tata, de la stres a fumat tot drumul. Cu mine pe bancheta din spate, a dus-o numai dintr-o depasire in alta, si cu mama in dreapta care ii aprindea tigarile, pentru ca el sa se poata concentra la drum. Mama a plecat nefumatoare din Bucuresti si a ajuns fumatoare in Cluj. Din nefericire, de atunci nici nu s-a mai oprit din fumat, dar asta e alt subiect de discutie. Tatal meu s-a lasat in 1999, trecand brusc de la aproape 3 pachete pe zi (imi amintesc si acum, avea o scrumiera de la Kim, cu dungi portocalii, care era mereu arhiplina de chistoace) la zero. Si acum imi spune ca fara vointa nu se poate si zambeste foarte superior cand ii explic ca exista si alte variante, unele mult mai bune decat a lui, a vointei, prin care a dat trei pachete pe 30 de kilograme in plus. Si de fiecare data ii spun ca nu e concurs, ca pana la urma singurul lucru care conteaza cu adevarat e rezultatul :)
Se spune ca tiparul fumatorului acolo se naste: in sanul familiei. Acolo, copilul vede pentru prima oara tigara, gesturile, fumul, acolo face primele asocieri. Si evident ca primele reactii ale copilului sunt „bleah, miroase urat”, de respingere instantanee, fiindca de fapt, asta este prima reactie a organismului cand intra in contact (olfactiv, pentru inceput) cu o otrava. Ulterior, apare grupul de la scoala, liceu, nevoia de apartenenta la el, nevoia de a fi cool etc. Iar tigara este „vanduta” de mai bine de 100 de ani ca fiind uber cool pe toate canalele pe care ar putea fi transmisa o informatie.
Ultima gaselnita e felul in care si-a lansat Marlboro „noul design”, avand ca vehicul de transmitere un Converse rosu, de a innebunit tot online-ul autohton. Well, ce poate fi mai trendy de atat, sa primesti o pereche de Conversi rosii, dupa un teasing de vreo doua saptamani, in care toata lumea a primit un singur papuc rosu (nici macar nu au dat dovada de originalitate, doar de foarte multa potenta financiara pe o piata care altfel, striga „e foame de bani, e foame de bani, baieti!” )?
Pe de alta parte ma intreb, oare brandul Converse (sau in fine, cine i-o importa in Romania) nu a avut macar o urma de etica in momentul in care s-a bagat in asa combo? I’m a dreamer, of course ca banii nu au miros, si cand vine ditamai Marlboro sa iti cumpere cateva sute de perechi de all-star rosii, ce faci tu, stai sa ai dileme morale, fum-cancer-alea-alea sau iti freci mainile de bucurie gandindu-te la zerourile care iti intra in buzunar?
M-am pierdut in detalii. Revenim.
Evident ca nu toti copiii care isi vad parintii ca fumeaza se vor apuca de fumat, si nici viceversa, daca parintii nu fumeaza nu ai nicio garantie ca progenitura va fi scapata de acest viciu.
Si atunci, ce faci tu, ca si parinte?
Ca mi-e destul de clar ca oricate tigari ai baga tu in plamani tai zilnic, simpla idee de a-ti vedea copilul tau perfect si pur tragand cu nesat dintr-o tigara are toate sansele sa iti lase creierul fara oxigen pret de cateva clipe, mai abitir decat tigara din coltul gurii.
Si clar nu vrei ca el sa se apuce de fumat. Si atunci care sunt variantele? Ii transmiti ca daca se apuca de fumat o incaseaza? Ii zici ca decat sa se ascunda de tine, mai bine fumeaza cu tine? Il ameninti, il recompensezi, sau pur si simplu taci si ascunzi totul sub pres, in speranta ca ce nu se discuta nu exista?
Ce putem face, cum le putem vorbi, cum ne putem pregati, astfel incat, atunci cand va veni momentul sa avem linistea ca vorbele noastre vor avea efectul scontat?
Pe 19 mai incepand cu ora 18:00, Diana Vasiliu, terapuet Allen Carr va sustine un seminar la Carturesti Verona, exact pe aceasta tema spinoasa.
Costul participării este de 50 de lei, plata se face la fața locului, dar dat fiind numărul limitat de locuri, completati acest formular: http://goo.gl/forms/
Pentru alte detalii: 0732138383; diana.vasiliu@gmail.com
Detalii complete despre eveniment aveti pe pagina de facebook.
Sper sa ne vedem acolo.
Ambii mei parinti sunt (inca) fumatori. Eu si sora-mea nu fumam si nu am fumat vreodata. Adevarul e ca tata ne-a amenintat in copilarie, mai in gluma mai in serios, ca daca ne apucam sa o facem cand om fi pe banii nostri. Cred ca lui i se parea momentul asta atat de indepartat, s-a suparat pe noi cand ne-am angajat in facultate ca muncim si neglijam scoala. Ma rog, cred ca asta a fost momentul in care si-a dat seama ca suntem mari mari de tot :))
Mama mereu ne-a incurajat sa facem ce vrem, desi cu ea am purtat o discutie serioasa ca fumatul e un viciu si ar trebui sa decidem cand suntem mature si stim toate aspectele lui. Si e bine ca nu ne-am apucat niciodata.
Oricum asa imi place sa te citesc si ca promovezi tot felul de evenimente pt parinti – tare as participa la multe, dar nu locuiesc in tara, iar aici.. mda nu exista astfel de evenimente din pacate.
Ca si Cris, mai sus, am avut doi parinti fumatori: mama fuma putin, era atipica, dar ma enerva cumplit, la suparari mari, sau la bucurii mari, isi aprindea tigari. S-a si lasat acum vreo 10 ani, taica-miu incearca pentru cateva zile, dar esueaza si are aceeasi convingere, ca totul tine de vointa.
Sora-mea si cu mine n-am fumat niciodata, mi s-au parut intotdeauna dezgustatoare tigarile, cel mai tare m-a marcat senzatia aia de uscaciune pe care ti-o lasa fumul in cerul gurii. Ani de zile ne-am revoltat ca tata fuma cu noi in masina, ca ne trezeam dimineata si, desi ei aeriseau bucataria, mai ales iarna, cum sa nu treneze mirosul ala de tutun?
Barbatu-meu a fumat si el de pe la 14 ani, s-a lasat defintiv la 21, dupa crize urate de tuse, iar maica-sa abia s-a lasat prin 2008, dupa DOUA operatii de extirpare de tumori la plamani! Era convinsa ca fumatul nu poate fi atat de rau, odata ce medicii, care, nu-I asa, stiu atatea despre organismul uman si fumat, totusi, fumeaza!
Mi-ar fi placut sa ajung azi la aceasta discutie, mi-ar fi placut chiar foarte mult si sper ca Diana sa revina cu inca o sesiune, cred ca va avea mare succes.