Sunt fana a serialului de pe Discovery, am vazut cred ca zeci de episoade, pe unele chiar de mai multe ori. Asa ca in momentul in care am primit propunerea de a vizita o fabrica nu am stat pe ganduri. Cu atat mai mult cu cat era vorba de Danone, unul din cele mai controversate branduri, un brand ce are parte de o groaza de teorii conspirationiste pe tema „ce se pune in iaurturi”.

Ce se pune in iaurturi gasiti aici la ei pe site. Aveti acolo ingredientele, care unele sunt mai „friendly” altele mai putin. Depinde care sunt credintele, convingerile, cunostintele despre nutritie, stilurile de viata ale fiecarui individ in parte. Nu vreau sa comentez acest aspect. Ni s-a povestit cam ce ingrediente se folosesc si in mare parte de unde provin, insa nu stiu daca sunt toate. Sunt categorii de ingrediente unde, din punct de vedere legal, daca sunt in concentratii mai mici nu exista obligativitatea de a le trece pe etichete. Nu am detalii sau informatii nici intr-o directie nici in alta, si nu vreau sa discut decat pe fapte, asa ca nu las loc la speculatii.

Fabrica nu e Star Trek. Insa este in anumite sectiuni complet tehnologizata, astfel incat inputul uman sa aiba un efect cat mai mic.

Danone are contracte cu 57 de ferme din tara (mai exact din proximitatea Bucurestiului, dar nu numai). Zilnic 250 de tone de lapte ajung in Colentina, dupa ce trec de mai multe etape de testare, atat la colectare, cat si la intrarea in fabrica. Un aspect foarte important este faptul ca orice urma de antibiotic este indeajuns pentru aruncarea laptelui. Deci zero antibiotic este standardul acceptat altfel se declanseaza o procedura de urmarire si remediere a problemelor la ferma cu pricina.

What’s next? Cei de la Danone spun ca laptele nu sta mai mult de 24-48 de ore in cisternele cu pricina (sunt trei mastodonti la intrarea in fabrica, din pacate nu am avut inspiratia sa ii fotografiez si pe ei). Laptele este tinut la rece, la max 4 grade , dupa care este trecut printr-un proces in urma caruia ies laptele degresat si smantana dulce cu 30% grasime. Initial nu am inteles de ce fac asta, dupa care ni s-a explicat ca in acest mod pot face ulterior mai usor combinatiile din care ies diferitele tipuri de iaurt (mai slab sau dimpotriva, mai bogat in grasimi).

Ulterior acestei separari, are loc „combinarea” in dozajele dorite si pasteurizarea. Apoi in functie de ce se doreste sa iasa ca produs final sunt adaugati fermentii de cultura. Si aici sunt doua variante, de exemplu, sunt iaurturi care mai intai fermenteaza in tancuri special amenajate, timp de sase-opt ore, si abia dupa aceea sunt transferate in ambalajele finale, sau sunt iaurturi care imediat dupa introducerea culturilor sunt transferate in ambalajele finale. Cum le veti diferentia? Cele ambalate dupa procesul de fermentare vor fi mai cremoase, pe cand cele care fermenteaza in ambalajul final vor fi mai compacte (daca luati o lingurita din borcan, va ramane urma imprimata in forma iaurtului).

Cum e cu fructele? Pai sunt niste cisterne marisoare, in care este pasta de fructe respectiva. Momentan acestea sunt importate, insa unul din planurile celor din fabrica este ca inclusiv aceste „piureuri” sa fie produse in Romania. Termenele de valabilitate pe care le-am vazut pe aceste cisterne sunt destul de mici, undeva in jur de sase saptamani maximum, ceea ce mie imi da totusi speranta ca sunt destul de apropiate de „natural”.

Curatenia? Ok. Evident ca mereu e loc de mai bine, nu am termene de comparatie, dar am fost multumita de ceea ce am vazut.

Organizarea? Brici. Multe vizuale, pe toti peretii, de la probleme semnalate, cu termene de remediere, responsabili si stadii de realizare, pana la clasicele „misiune, viziune si valori”, stadiul de indeplinire a obiectivelor, angajatii lunii, numarul de zile trecut de la ultimul incident si asa mai departe. De ce le mentionez? Pentru ca am fost curioasa sa vad cum functioneaza lucrurile intr-o „corporatie”. Securitatea muncii a fost iar un aspect unde am apreciat totul. Nu este voie in interiorul fabricii cu nici un fel de bijuterii asupra ta (exceptie face in tara noastra verigheta). Mereu trebuie sa ai la tine casti/dopuri de urechi, ochelari de protectie, incaltari, halat si boneta pe cap. Peste tot, alaturi de vizualele de mai sus sunt afise cu regulile de protectia muncii, in functie de inaltimea la care trebuie sa ajungi ca sa remediezi o eventuala problema, trebuie sa porti diferite tipuri de casti, hamuri si asa mai departe.

Dupa ambalare si paletizare, iaurturile sunt depozitate intr-o incapere la 4 grade, unde asteapta rezultatele testelor de laborator (care sunt facute pe produsul final) prin esantionare. Abia dupa ce se primeste ok-ul pe un anumit lot, acesta poate parasi fabrica.

Cam asta este povestea vizitei noastre prin fabrica. Pentru mine a fost o curiozitate veche, care luni si-a gasit raspunsul.

PS: Ca toate lucrurile sa fie clare, acesta nu este un post platit. De mers puteti sa mergeti si singuri (in grupuri mai exact) la fabrica, pe site-ul lor exista un formular pe care il puteti completa. Pentru anul asta s-au ocupat toate locurile, ceea ce mi se pare logic, curiozitatea fiind mare.

Iata si un set de poze, cam multe, da, dar pe acolo veti gasi si lucruri interesante.

O vorba care zice bine :)

Una din cele 4 linii tehnologice

Stanga: etichetele, dreapta rola care va deveni „borcanul”

Cabluri la greu

Recipientele cu gemuri

Rebuturile

Autostrada

Depozitul