Si gata, am fetita de scoala. Azi am avut si ultima serbare la gradinita, si in pasi de Cenusareasa, ne-am luat ramas bun de la „bebelusie”.
Evident ca a trebuit sa vars si cateva lacrimi, ca nu se putea altfel. Am niste emotii cat carul pentru la toamna, cand ea incepe scoala, David intra in program de gradinita si ramane acasa doar Raducu, care o sa se intrebe unde i-au disparut fratii.
Si am emotii pentru tot ceea ce vine la pachet cu scoala, de la intrarea intr-un mediu si intr-un sistem complet nou si strain, pe alocuri extrem de neprietenos cu micii scolari, la prieteni noi, prima pasiune, primele antipatii, concurenta, socul temelor si al notelor si asa mai departe.
Fetita mea creste.
scoate concurenta din ecuatie, invat-o pe rebecca sa nu se prinda in plasa concursurilor si clasamentelor, zise sabina dupa 3 ani de scoala cu Sofia:), si o sa fie f bine. Nu usor, dar f bine.
eu as scoate-o, dar nah, vezi ca mai are doi frati, deci deja este competitie in casa, plus ca nu stiu cum, dar cred ca partea asta cu spiritul competitiv in exces se mosteneste pe linie materna :)
mie-mi place competitia, e ceea ce tine lumea in miscare :)
eu am scapat ceva lacrimi la serbarea de grupa mica a lui Matei, cand o termina gradinita cred ca fac inundatie :))
Oliviuta, crede-ma ca nu-ti doresti competitia de la scoli:D vaaaai, eu un anu am reusit sa fiu o mama adevarata pt copilu meu din punctul asta de vedere :d
Bodgsna, nu mai rasuci cutitul in rana cu aluzii din astea fine :D
Sau iei in considerare un sistem alternativ de invatamant.
Sau da, dar e complicat… Proximitatea a fost unul din criteriile care au cantarit greu in decizia asta….
Dar cei de la gradinita asta nu au si scoala? Eu parca asa stiam… Si apoi, in poza asta de la asa mare departare nici nu mi-am dat seama care-i Chitzi, este cea cu rochie mov? Una mai de aproape nu aveti? Sa va traiasca fetita!
A crescut frumos fetita ta! Tineti-o tot asa ca va pricepeti!