Cum sa iesi din „valea mortii” a invatamantului
de Bogdana Dobre | feb. 18, 2014 | Blog | 7 comentarii
7 Comentarii
Introdu Comentariu Anulează răspunsul
Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Interesant ce spune el. Si curajos ceea ce ne propune, dar nu stiu cati dintre noi ar avea curajul sa puna in practica.
dupa cum spune si el la final, ne impartim cu totii in trei categorii…
Daca in 1-4 mai ai norocul unei invatatoare pricepute, dintr-a cincea vine amenintarea continua a notelor, care face praf aproape orice curiozitate innascuta de a invata.
asa ca iesirea din valea mortii nu prea se vede.
mihaela
Da, si optiunea nu este decat un sistem de educatie „alternativ”, sistem care exact cum spune el, nici nu ar trebui sa fie considerat ca fiind alternativ….
Pe omul asta l-as asculta ore intregi fara sa ma plictisesc.Imi doresc mult ca atunci cand voi profesa sa pastrez in minte vorbele lui si sa fac tot posibilul sa ma ghidez dupa ele.
Schimbarile nu-s imposibile.
Cum spunea el, exista sisteme alternative care chiar functioneaza. Si la noi in tara sunt si merg foarte bine. Problema ca alternativele sa devina normalitate iar cadrele didactice care lucreaza in aceste sisteme chiar sa adopte principiile lor (pentru ca am vazut persoane care, desi lucreaza in sisteme alternative, se lasa furate de practici traditionale)
Se incearca unele preluari in sistemul traditional dar e prea putin si, dupa parerea mea, nu chiar bine gandit.
Iar in traditional, in momentul asta, eu vad foarte grea (daca nu chiar imposibila) individualizarea procesului de invatamant, adaptarea lui la particularitatile de varsta si individuale ale fiecarui copil.
Dupa practica pedagogica de semestrul trecut (la gradinita), am realizat ca intr-o grupa de 25-30 de copii, oricat vrei sa faci chestia asta, nu e posibil. O poti face ocazional, dar nu poti centra toate activitatile pe copil si pe nevoile lui individuale.
Si-mi amintesc de o prietena din Anglia care zicea ca la gradinita unde merge fetita ei o educatoare are in grija 3 copii si fiecare copil are parte zilnic de o ora intreaga doar el cu educatoarea, facand diverse activitati. Da, in stfel de conditii, poti descoperi nevoile fiecarui copil in parte si poti adapta activitatile pentru a i le respecta.
Sunt multe de discutat. Sunt educatori/invatatori/profesori care incearca si reusesc. La scara mare, insa, tot in Valea Mortii suntem.
Mie mi-a ramas in cap filmuletul pe care l-am vazut cu gradinita in Japonia, unde sunt cate 20+ copii in grupa si sunt maxim 2 educatoare la toti copiii astia. Si m-a frapat faptul ca grupele sunt mixte ca si varste si ca cei mari sunt responsabilizati sa aiba grija de cei mai mici (ii ajuta cu mersul la toaleta de ex.). Educatoarele nu intervin in micile conflicte, ii lasa pe copii sa si le rezolve singuri, ele intervenind doar daca situatia se precipita sau prinde contururi mai „periculoase”. Este mare lucru!
Da, da, si grupele mixte imi plac. Ghidate corect, pot deveni mijloace grozave de responsabilizare a copiilor fara prea multa teorie. Plus ca, nu doar cei mici pot invata de la cei mari. Si cei mari pot sa se inspire din felul de a fi si a face al celor mici