Now and then

Am intrat in saptamana 24. Odata cu debutul acestei saptamani, s-au agravat crizele de arsuri si durerile de spate. Parca am un pitic in esofag, care face focul din ora in ora, si inca unul in mijloc care tine un ac in mana si ma impunge la intervale neregulate. Iata o fotografie din perioada Chitzi la 24 de saptamani: Si acum o fotografie calda, calda: Ceva diferente/asemanari? Muulte… 65 de kile atunci, 65 de kile acum. 14 kile puse atunci, doar 9 puse acum… Luna asta am stabilit recordul absolut de kile luate intr-o luna: 4. Sper ca totusi nu voi repeta acest record si in lunile care au mai ramas. Ma gandesc ca suntem si in luna post sarbatori, si acum se vad roadele celor 6 mese pe zi de la Sinaia si a weizen-urilor de 500 de ml din Austria. I-phone-ul spune ca bebe este acum cat un stiulete de porumb. Mai exact cat unul din ala modificat genetic, ca daca e sa ma iau dupa dimensiunile porumbului de la noi ar trebui sa imi cam fac probleme. Si sa ma gandesc ca cele patru kile puse au avut alta destinatie, una nepotrivita. Una peste alta, bebe misca viguros, chiar prea viguros uneori, dupa mine. Obisnuita fiind cu amintirile cu domnisoara delicata si micuta, acum trebuie sa imi reprogramez creierul . Ma tot intreb daca o sa fac iar o mata lesinata sau de data asta fac un motan zdravan. Chitzi a avut 2700 si era numai piele si os. Doamne, numai eu stiu ce am putut sa vad frumos la ea… Asta ca sa vedeti cat...