Imi taiam niste pepene galben, si incercam sa o conving si pe ea sa manance:
- „Mmmm ce dulce e pepenele asta!
- Mami, e la fel de dulce ca si mine??” ???!!!!
Dupa vreo un sfert de ora in care nu am auzit nici o miscare, nici un sunet, nimic, ma duc sa vad ce face:
- Ce faci Pusi aici?
- Stau cuminte, nu spun nimic, ca sa mi dai ciocolata!
Ii dau o gauffre, o las in sufragerie sa manance, si incep sa aud maraieli.
- Ce e Pusi?
- Nu suport sa stau cu firimiturile astea!!
awwww… she’s really nice. and smart. good job :P
:))))))))))))) vreau si eeeeeeeeeu!!
pai ai deja! mai asteapta doar inca vreo trei ani, si o sa vezi ce o sa-ti debiteze…
astea-s doar o mica parte… si ma enerveaza, ca le uit, daca nu le notez…
si ma termina cand spune: „mami, mi dai si mie….?” ca in loc sa spuna „imi”, ea spune doar „mi” cu accentul pus pe „i”… e dementiala!
Șmecherica mică! :))) Așa e, sunt tare dulci la vârsta asta, când încep cu aburelile, vrăjelile, imitatul adulților … o perioadă extraordinară (nu că cele precedente n-ar fi fost la fel!).
Ai o fetita extraordinara….de ce iti spun eu asta? Tu esti prima care a stiut!
Sa mai scrii din replicile ei!
alina, ai dreptate, ca fiecare perioada e interesanta in felul ei, dar asta parca e cu totul altfel… scoate niste chestii pe gura de ramanem trazniti, si le scoate cu atata dezinvoltura si cu o inocenta in privire… ma innebuneste pur si simplu…
imi pare rau ca nu reusesc sa le tin minte pe toate!
ah, e bine ca spuneti de bine de perioadele anterioare. mie pana la 6 ani am impresia ca sunt complet plictisitori…
bai miki, asa am zis si eu… ca sunt interesanti si dragalasi pana la maxim un an, si dupa aia abia cand merg la scoala… preconceputa idee si nimic mai gresit…
recunosc ca e o perioada intre 1 an si aproape 2, cand nu vorbesc, nu prea inteleg, dar sunt hiperactivi si te solicita la greu (sincer mi s-a parut cel mai greu an ala!)… dar ce vine dupa…. intrece inimaginabilul…
eu m-am indragostit de ea iremediabil dupa varsta de doi ani… e incredibil…
Mie cea mai frumoasă perioadă mi s-a părut aia de la 1 an la 2 ani. Nu știu, unde eram și singură cu Maria, aveam timp să savurez toate schimbările, să ne conversăm, să ne distrăm împreună … Bineînțeles că ador și perioada asta, de la 2 în sus, numai că la mine acum a început să devină mai solicitant, vorba aia, două vorbărețe active, plus una în burtică, e mai greu de savurat.
Primul an a fost greu, dar extraordinar de frumos, Miki, trebuie să-ți faci timp să fii atentă la ce-ți spune și comunică bebel, chiar dacă nu verbal, ai să fii suprinsă cât de interesanți sunt!!! :))
pfff… dificil. dar nu e ca si cum am de ales. o sa invat sa vorbesc cu bebe fara cuvinte :) numa sa vina odata!