Una bucată bunică (Mamu) cu una bucată fiică (eu adică) si cu una bucată nepoată (Chiți) am aterizat in Plaza. Mai exact la „Z”, magazinul faimosului cuplu Esca-Eram.
Am ales in consens pentru bebe un set de vară ca spuma laptelui și o paturică și m-am dus la casă să le plătesc. Vânzătoarea bagă codurile și spune totalul: 200, 75 . Scot banii automat, timp in care îmi fac in gand niște calcule și realizez că 94+32+48 nu au cum sa faca 200. Îmi fac cunoscută nelămurirea.
- Vânzătoarea foarte calmă: „120+32+48”.
- Eu: „Nu 120 ci 94.”
- Ea: „Setul este 120. Uitati ce scrie in calculator”
- Eu: „Uitati ce scrie pe eticheta: 94”
- Ea: „ Ah, pai nu conteaza ce scrie pe eticheta, că mai greșesc cei de la sediu. Ce scrie in sistem este corect, iar in sistem scrie 120”
- Eu (foarte calmă, încă): „Ba conteaza ce scrie pe etichetă, pentru că ăsta este prețul afișat, iar eu cumpăr la prețul ăsta. Plus de asta să afișați un preț și să mă taxați la altul este practică ilicită. Este neinformarea consumatorului. Mai mult, este greșeala dumneavoastră, și trebuie să v-o asumați, la fel cum se întâmplă în fiecare magazin care se respectă și care vrea să își păstreze clienții”
- Ea (un pic iritată): „Doamnă, ăsta este prețul. Vă convine, le luați, nu vă convine, nu le luați”
(Ochi mari, stupoare. Mama care e războinică de felul ei, rămâne speachless. Fii-mea începe sa dărâme body-urile cu „vreau un frate/sora/….”)
- Eu: „Doamnă, nu putem rămâne așa, deci vă rog să vă consultați cu cineva de la sediu”
Pune mâna pe telefon, începe să vorbească in șoaptă, prind și eu câteva frânturi, printre care și „mai e și însărcinată” (unu –zero pentru mine! ). Închide telefonul.
- Ea: „Doamnă, nu am ce să vă fac. Trebuie să aștept un telefon, și oricum nu se va rezolva nimic, așa că mai bine vă decideti dacă le luați așa sau nu.”
- Eu: „Nu le iau așa, pentru că nu plătesc pentru greșeala dumneavoastră. Trebuie să vă asumați această greșeală. (Moment în care încep sa îi torn niște teorii de customer care, neinteresante în momentul ăsta)
- Ea: „Doamnă, a greși este omenesc, oricine poate greși. Și ce vreți să vă dau hainele la prețul pe care îl vreți și să platesc eu din buzunarul meu diferența? Vă încălzește cu ceva asta?
(stupoare, stupoare, stupoare).
Vine și telefonul salvator. Mulțumesc pe această cale persoanei de la capătul celălalt al firului.
Concluzia: În magazinul din Plaza nu mai intru. Ah, și verificați mereu la casă, ca să nu pațiți ca mine. Iar pe mine nu m-a deranjat atât diferența de preț (deși nu erau doi lei) ci m-a deranjat atitudinea sfidătoare și modul în care a ales să pună problema. Cu toate că e tipic românească: „My way or the highway”
Mda …tipic.
Am patit-o si eu dar in Mall Vitan.
hahahahahaha, eu am patit-o ieri la paul. mai rau. deci 2 inghetate de mango, una de ciocolata, un croissant, un sandvis cu pui….94 RON. HMMMM? cam mult ma gandesc si il intreb pe vanzator cat e inghetata. Ah, zice, usor mirat, v=am pus din cele mari, nu din cele mici. Recalculeaza, ajunge la vreo 50 si ceva. tot mi se parea mult, ii cer bonul. Imi batuse 4 inghetate in loc de 3. Ii zic, se uita la mine deja nervos. Genul „ia si la asta ce sta sa ma verifice”. Nu+si cere scuze, pur si simplu scade si imi arunca banii inapoi. end of story. De fapt nu, pentru ca inaintea mea facuse la fel cu un alt cumparator.
Ce pot sa spun decat ,,bleah,,.Am urat din totdeauna aceasta atitudine.Inca o ai urasc si de cate ori merg in Romania ma cert cu cate-o vanzatoare.La noi si lucratorii de la banca sunt niste ,,cah-uri,, scuza-ti-mi expresia.Nu toti.Dar eu am nimerit numai din astia.Ii arati prin toate modurile posibile ca ai dreptate si el nu si nu.O tine pe a lui.Aoleu,m-am enervat eu cand am citit.Imi inchipui ce-a fost pt tine.
Laura. deci sa nu intru nici in vitan???
maria, chiar si acolo? nu mai esti in siguranta nicaieri, pe bune… de bine ce discutam mai de mult la tine parca de cele de la sensiblu baiatul de la omv si alte specimene…
april, chiar am fost calma… foarte calma, nici mie nu mi-a venit sa cred
da, mi s-a intimplat si mie de citeva ori, eu pina la urma renunt, in sensul ca platesc pretul „din sistem” daca vreau musai sa cumpar acel ceva, dar sotu’ insista pina in pinzele albe, ia toti sefii la rind, cu telefonul in mina gata-gata sa sune opc-ul de fata cu ei, etc.. a reusit de fiecare data sa plateasca pretul de pe raft, recent la bricostore si la pool and the garage… dar iti trebuie un calm din cale-afara sa duci razboiul asta..
mda, chiar si acolo…..
bogdana, eu chiar am fost calma, ceea ce nu ma caracterizeaza de obicei, iar acum cu burta cu atat mai putin. adica devin isterica in secunde :)
si chiar as fi mers pana in panzele albe cu ea…
maria, ma intreb din toata teoria de customer care pe care i-am tinut-o o fi retinut ceva? eu totusi sper…
eu sunt sigura ca nu, nu vreau sa te dezamagesc. eu dupa aia de la ikea si asta de la paul m-am convins. e fara speranta
Am patit-o si eu la unul din magazinele de copii din Plaza, din pacate.
Beeehhh! Urasc atitudinea asta, pe care de altfel o intalnesti mai in toate magazinele de la noi. Nu stim , nu avem stofa, nu suntem educati… ma enervez maxim de fiecare data cand vreo pitivanzatoare se trezeste vorbind cu texte de genul:
eu: as dori cutare lucru?
pitivanzatoarea: doriti sa cumparati?
eu:???????
sau
reduceri de preturi… in concluzie, doar pe bon, la casa cand ajungi ti se spune ca este din colectia noua si de fapt nu este redusa.
Iar referitor la teoria ta… cu siguranta nu a inteles nimic, sunt sigura ca nici nu te-a auzit.
Bogdana, tu te astepti ca o vanzatoare de la Z sa aiba habar de customer care sau de efectul crizei asupra consumatorilor? Hai, fii serioasa. Nu-mi place sa generalizez, dar pe multe din fatucile astea din spatele tejghelei le poti incadra in atlasul Guerilla. De cate ori nu ti s-a intamplat sa intri in magazin si ele sa stea de vorba tare „fata, ai auzit, fata ai vazut, faaaataaaa”. Mie de nenumarate ori. Pacat de magazin, de brand, de produsele bune pe care le promoveaza (si ma refer aici si la Paul). Pacat de tot, daca in fata, in 1st point of contact pui un handicapat. S-a dus tot…
go! go! go! pă iei, pă mama lor!
jur că acum mă duceam la Z să iau un tricou simplu alb cu reducere 20 la sută. praf îi fac! :)
O teorie mai simpla era aia cu OPC-ul :)))
La mine a fost singura care a functionat, si asta cu o nenorocita de banca. Pana n-am zis, gata, m-am saturat, ori cu OPC-ul ori cu avocatii tot o scoatem la capat mai repede, efectiv se faceau ca ploua. Cand am pomenit cuvintele magice … vai, chiar acum observ ca a fost procesata cererea dumneavoastra, probabil se intampla chiar in timp ce vorbeam. Asa..ca la prosti…:(((
In situatii din astea, eu incerc sa ma amuz. Si imping lucrurile la limita. Cel mai tare m-am distrat, cind la mobexpert, nu imi dadeau un tablou pentru ca stricau decorul. Si am stat 2 ore pina i-am convins. 2 ore! da asta s-a intimplat acu vreo 8 ani. Acum…nu stiu. Nu as mai conta pe atita rabdare…
Din pacate, se intalnesc astfel de situatii pentru ca vanzatorilor nu li se face nici un training despre vanzari, customer care etc! Ma deranjeaza ca se intampla si in maganizele mari, cu pretentii si cu preturi peste medie! Parca intr-un magazinas mic, unde patronul e si vanzator gasesti muult mai multa intelegere, atentie si respect pt. client!
Bogdana, nu stii vorba cu „speri mata…” ?!!! Adica eu nu cred sa fi priceput ceva doamna aia, pentru ca nu avea creierul receptiv la informatii de genul ala, in mod clar… Iar mi-a sarit tensiunea cand mi-am adus minte de bataliile pe care le dadeam prin magazine pe teme din astea, si eu sunt de aia atat de fixista ca sunt in stare sa pichetez magazinul o saptamana daca mi se pare ca am dreptate… Ceea ce ma ajuta si aici uneori cand mai am de explicat la vanzatoare cum cred eu ca vine problema. Marea diferenta e ca aici se intampla foarte rar (desi, sincer, se mai intampla), si nu mi-a luat niciodata mai mult de 10 minute de parlamentat (pe ton absolut uman, totusi), si am castigat intotdeauna, si AM PRIMIT SCUZE LA URMA… Deci, in concluzie, e o problema care se intampla peste tot, dar deznodamantul si desfasurarea difera de la continent la continent… Bravo tie ca n-ai cedat!!!
Sunt obligati sa respecte pretul afisat pe produs! Bine i-ai facut!
oauuuu! am lipsit si eu de la pupitru cateva ore, si mi-ati dat de lucru nu gluma :)))
maria, si aia de la ikea!???? nu pot sa cred… in ce lume am trait pana acum???
andreea, in afara front office-ul rullz. pentru ca aia sunt cei care vand imaginea companiei… mai avem drum lung pana acolo… sunt companii in afara care au inversat piramida, iar bonusurile nu le mai dau in functie de ierarhie, ci exact invers, pentru ca ei considera ca oamenii din fata tejghelei sunt cei mai importanti, ca ei sunt primul contact al clientului cu brandul lor… bine aia sunt considerati si pe acolo niste pionieri in ale politicilor de recompensare, training si dezvoltare
diana, aia cu opc-ul am lasat-o ” just in case”, dar fii linistita, ca nu ramanea asa :)))
simona, stiu cum e „dincolo” pe planeta ta frumoasa :) si btw, aici nu am auzit scuze!!!! iar o regula elementara de customer care… sincer, m-as fi mirat sa si le ceara…
germina, la noi e o practica deja asta… ce mai si hypermarketurile o practica… si da-o incolo, ca nu mai e vorba de „greseala omeneasca”… mai ales acolo unde lucrezi cu 30000 de repere cum e cora sau ikea… acolo toata treaba o face o aplicatie…
hai sa va povestesc si prima patanie (ca asta a fost a doua):
Famous Brands, cer o pereche de camper balerini pt Chiti, nr 28. se duce tipa sa ii caute in spate… si stam, si stam vreo zece min… vine sifonata si gafaind:
„nu avem, adica, avem de fapt, adica cel putin asa stiu ca avem, dar nu pot ajunge la ei ca sunt foarte sus… stiti am primit marfa si e tare greu sa ajung la cutiile mai vechi…”
„pai, intreb eu, nu puteti sa verificati in aplicatie sa vedeti daca mai aveti pe stoc marimea? si venim mai tarziu sau maine, dupa ce eliberati ca sa ii luam…”
ea, luminata toata: „daaa, ce idee buna, acum ma duc!”
mai e ceva de spus? asta apropos de magazine de firma si cu pretentii…
chiar primeaza doar salariu? chiar nu poate exista o politica de hr, care sa iti dovedeasca faptul ca un salariu mic si o fluctuatie mare de personal costa de fapt mai mult decat un salariu mai mare acordat unui om trainuit si fidelizat?????
pai de la ikea era cucoana cu maruntul. ca de ce ii dau, ca o fi ca o pati.
Bogdana, lucrurile sunt mai complicate decât par. Bineînțeles că nu există scuză pt atitudinea asta față de clienți (aici, dacă se întâmplă, prin absurd, mai întotdeauna vânzătorul în speță e un imigrant, proaspăt, nu un localnic!)
Dar, ei bine există un mare DAR – să nu uităm că fătucile astea (prost-crescute, ne-educate etc) sunt și prost-tratate (nu mai vorbesc de plătite unele dintre ele). Fii sigură că dacă mergea la șeful ei cu chestia aia făcută din proprie inițiativă (a trebuit să-i vând clientului la prețul de pe etichetă, deși în sistem era un preț mai mare!), scotea bani din buzunarul ei. Deci aici trebuie să o înțelegi și pe ea.
Iar răutatea asta generalizată nu se poate vindeca punctual în Ro, pt că asta e, răutate, oamenii nu sunt în stare să fie oameni unii cu alții, nu mai există bună-voință decât ca rara avis!!
Oricum, te admir pt răbdare, eu de obicei renunț să cumpăr și gata.
Aici semeni cu al meu, ăsta mută munții din loc la o fază din asta, până nu se vede cu dreptatea în traistă, nu cedează. I-am zis eu că sângele de român apă nu se face, chiar și după 20j de ani de Australia :))).
Si eu sunt din aia fixista cu pretzurile, mai ales ca sunt foarte atenta la pretzul de la raft si la pretzul scanat. Dar stau prost la calcule, mai ales in perioada asta! :)
Si ca sa inclin putin balantza si invers va spun ca cele mai recente patzanii de genul asta le-am avut la Carrefour Unirii cu 250 grame de masline si la Billa Otopeni cu un suc de mere.
Intr-adevar, casierele nu au nici o vina, ele doar scaneaza codul de bare, am platit sumele specificate, apoi am cerut sa vorbesc cu un superior in legatura cu diferenta de pretz. S-a rezolvat de fiecare data cu superiorul. :)
La Carrefour a fost mai dificil ca era tarziu si cica superiorul era plecat (normal, era 9.30 seara), ca nu se poate, ca car, ca mar, desi au recunoscut greseala cu nonsalanta: s-au schimbat pretzurile si ei nu au apucat sa le schimbe si la raft. Am cerut cu inlocuitorul superiorului. Si a venit o domnishoara ce cantarea legumele (tot asta face si acum, ca ma duc des la Carrefour Unirii:) ), dar ne-am inteles pana la urma si mi-a dat banii inapoi. Asa de bine a inteles ca acum ne salutam cand ma duc pe acolo! :)
alina, oricum nu facea nimic fara aprobarea superiorului. pe mine m-a deranjat modul in care mi-a spus: „ori le luati asa, ori nu le luati”. pacat ca nu se pot pune intonatii pe aici… un sictir si o idolenta cum rar mai vezi. asta m-a scos din pepeni…
daca ar fi avut o atitudine mai deschisa, capul mai plecat, ar fi fost altceva. dar ea a fost sfidatoare chiar si cand mi-a zis: „ce doamna, oricine greseste. ce vreti sa platesc eu acum ca a gresit cineva de la sediu?”. Nu, doamne fereste, eventual sa platesc eu, clientul, nu?
alina, greseste, atunci isi asuma greseala. aici nu e vorba de intelegere.
si iar ma gandesc ca am fost fraierita de o mie de ori, ca niciodata nu sunt pe faza. si apoi ma regandesc: mai bine sa nu stii decat sa stii. dar totusi, ignoranta si resemnarea nu sunt bune. hm, oi vedea ce a de facut.
si cu asta, mi-am recuperat restantele de citit la tine. hai, cand mai scrii ceva nou? :D
tocmai ne plangeam si eu si maria de lipsa de inspiratie. asa ca daca ai vreo idee, e binevenita. ca nu am facut altceva in ultimele zile decat sa pun poze si filmulete aici.
si ma intrebi pe mine asta dupa ce tocmai ai avzut ca si eu am pus poze. inteleapta decizie! :)))