Preambul: prejudecăți.
O femeie gravidă trebuie să fie mereu cu zâmbetul pe buze. O femeie gravidă trebuie mereu să accepte complimentele pe care le primește. O femeie gravidă trebuie mereu să discute doar despre sarcină. O femeie gravidă trebuie mereu protejată pentru că o femeie gravidă trebuie mereu să fie neajutorată. O femeie gravidă nu știe să discute despre altceva decât despre sarcină, de parcă creierul ei ar fi fost spălat.
De ce?
De ce trebuie să răspund cu plăcere și incântare la toate intrebarile stupide care mi se pun? Și care invariabil sunt:
„Ce mai faci? Cum te simți? – bine, asta m-ai intrebat și ultima dată când m-ai văzut, acum nici o săptămână.
„Cât mai ai? Deci, tu în ce lună ești” – păi scade și tu, sau fă și tu calculele, ca nu sunt birou de informații.
După care urmează:”Mamă, dar ce burtă mare ai! Sigur e doar unul?” – Da, dragă, sigur e doar unul ti-am mai spus-o și acum o săptămână!
„Și cum îți mai e? Grețuri, ceva?” – Bine, am mai spus-o acum cinci minute. Și nu, nu mai vomit (dar aș putea să îți spun că mai am puțin acum și vomit dacă mai răspund la atâtea întrebări).
„Și ai cumpărat tot pentru bebe? Sau ai și tu superstiții din alea și nu iei nimic înainte?” – Nu, nu am superstiții, și sincer nu vrei să știi toata lista mea de cumpărături!
Multiplicați întrebările cu numărul de persoane de la o întâlnire/reuniune/sau orice alt loc de socializare, minim zece de regulă, și veți avea un tablou al fericirii de a fi gravidă. Cel puțin o dată la doua zile. Toate astea cu un „smile” bine ancorat pe buze. Dinții la vedere constituie un avantaj.
Îndrăznind să spun că mai pot discuta și despre altceva, mi s-a replicat:
”Păi despre ce altceva să mai discuți?” – păi despre ce vrea suflețelul tău, de la analiza de risc și până la care film a meritat Oscarul in 2003, de la efectele crizei și până la ultima campanie Louis Vuitton, de la ecologie până la filosofie, de la ultimul model de Pavilion până la ultimul model de Mercedes motorizat de AMG șamd. Și da, pot oferi o opinie pertinentă în toate aceste domenii.
Viața mea este aceeași, doar că nu mai am 65 de cm in talie, am 109. În rest, fac cam aceleași lucruri. Așa că tu, dragul meu partener de conversație de ce ai face lucrurile in mod diferit? De ce la finalul interogatoriului pe tema copilului din burtă, dispare orice alt interes de a continua pe altă temă, de parcă creierul meu nu ar putea procesa și alte informații?
Și de ce, dacă indrăznesc să spun toate astea voi fi catalogată ca fiind răutăcioasă, și nerecunoscătoare că se interesează lumea de mine? Și eventual, privită cu condescendență: „Săraca, las-o, e gravidă… Nu-și dă seama ce a spus…”
rezista, ca mai ai putin si trece! doar stii ca din pacate, apoi vor aparea alte discutii cretine…
Bun o sa sterg de pe lista ” cum te simti ” :))))
Nu ca te-as intreba ca eu la intrebarea asta raspundeam invariabil ” ma simt gravida ” :)))
tu esti cool si de treaba si cu capul pe umeri, de aia vezi situatia in felul asta [asa am eu impresia ca ai fi, doar nu te cunosc :)]
din pacate, crede-ma ca exista gravidute pe care nu le mai intereseaza alt sub de discutie. daca pomenesti de altceva, parca esti nesimtit. dupa ce nimeri vreo 5 femei de genul ala, la a sasea nu mai ai tupeu sa zici de motorizari :D
Mda! foarte tari observatiile.
Nu ma bag de fiecare data in seama, pur si simplu imi face placere sa „te citesc”. Cred ca multe persoane din lipsa de subiecte, se simt „obligate sa faca conversatie”, ori nu au copii si sunt pur si simplu curioase…oricum nu cred ca atunci cand te vede cineva nu-si da seama ca esti o tipa pe cat de misto pe atat de desteapta, plus ca daca mai si citeste ce scrii pe blog…invidios, rau , tampit sa fii si sa nu-ti dai seama ce om ai in fata.
Referitor la „gravidenie” cred ca toate am trecut prin seria de „super” intrebari!!!
AAA iar la faza cu gravidutele sunt neajutorate… si pe mine ma enerva maxim. le spuneam ca sunt doar insarcinata nu handicapata.Nu stiu de ce, dar toata lumea se poarta de parca ai fi bolnava sau mai stiu eu ce… mentalitati obosite. Plus ca nu trebuie sa te catalogheze nimeni in nici un fel…doar esti insarcinata nu?:)))
Aoleu…finalul e cel mai tare. Nimic nu te doboara mai bine decat insinuarile cum ca faci lucrurile mai prost, esti ciufuta, incurci lucrurile. etc. pentru ca esti gravida! Iar ei, OAMENII NORMALI, sunt dsipusi sa treaca cu vederea:)))
raluca, de-aia exista partea 1! ca am pregatit si partea a doua :))))
laura, uite vezi cum mai invat cate ceva? :))) zau de nu raspund si eu la fel de acum inainte!
did, ai patit-o tu? m-ai distrat rau de tot, sa stii :))))
gabi, faza cu boala, am patit-o si eu! si cand am subliniat ca nu sunt bolnava, ci doar gravida, am primit niste priviri din alea de spitalul 9 scria pe fruntea mea!
fifi, tu iti dai seama ce favoare mare iti fac?
cand nu sunt intrebari (cu buna intentie formulate in cea mai mare parte, dar si pentru ca lumea nu mai stie ce sa zica), sunt sfaturi gratuite. de care, tocmai pentru ca sunt gratuite, nu ai nevoie. io zilele/lunile astea aud de toate: de la „nu te vopsi pe par” pana la „io cred ca iti faci 4D-ul prea traziu”. Io cred ca deocamdata le fac pe toate exemplar. pentru ca nu e primul copil si nu vreau sa ma invete nimeni. vreau sa descopar si singura.
bafta!
buna, oana! sau olga? :)
drumul spre iad e pavat cu bune intentii, asa ca really, i don’t care cum sunt formulate intrebarile… mai ales cand sunt formulate sub forma unei rafale automate…
sa ma ierte dumnezeu dar pana la urma cine nu raneste sentimentele cui??? ca pana la urma „biata gravida” pe care o cocoloseste toata lumea e aia care suporta toate si nu se plange ca e agasata non stop de persoane cu „bune intentii”
oh, da, credeam ca doar unde merg eu discutiile se transforma in discutii de clubul materna.
iar toate intrebarile despre copil sunt ca un „ce faci?”. ca tu intrebi, dar nu te intereseaza raspunsul. vorbesti si tu… on topic, cum ar veni.
eu ma distrez foarte tare la ai cu cate luni. ca le raspund in saptamani. si ii bulversez. si daca nu ii vad bulversati, le mai zic si aia ca sarcina dureaza de fapt 10 luni. ca sunt 40 de saptamani. dar vezi, mai sunt primele doua saptamani care nu se pun, dar se pot recupera la final cand nasti mai tarziu eventual si uite asa turui si oamenii se sperie. si pleaca. si eu rad evi. mwoahahahahha
*rad evil
Hihi, multumesc ca ai dat glas asa de frumos acestui post, cat se poate de real si adevarat si care din pacate ni se intampla tuturora (in cauza). Singura mentiune pe care o am e ca, in functie de dispozitie, cand ma simt deosebit de rautacioasa si am trecut de limita suportabila a politeturilor de gravida, la „cum te mai simti?” incep sa ma aberez pe un ton atat de lacrimogen insirand problemele mele, de la faptul ca deja nu ma mai tzine vezica, mai insir in treacat niste hemoroizi, dau niste cifre aberante de tensiune arteriala si tot felul de alte simptome, garantat, in 40 de secunde interlocutorul isi aduce aminte invariabil ca si-a uitat ciorba pe foc (si daca e in oras la cumparaturi), asa ca scap de alte intrebari. Repet, nu fac toata ziua asta, dar uneori e misto, exercitiu psihologic, sa vezi cat rezista persoana din fatza ta. Exercitiul psihologic numarul 2 e cu persoane care ma calca pe nervi inainte de a ma intreba daca sunt gravida, la care le raspund senina „nu, asa sunt eu, grasa…” si ma uit amuzata cum fac fetze-fetze incercand sa scoata coamasa pe undeva… Macar AMR-ul tau e sub 30, baftoaso! :-))))
Au … si eu te-am intrebat daca ai terminat cumparaturile pt bebe … nashpa rau! Acum bag capul adanc, adanc in nisip! Acolo, in Ioanid! Sa ma scoata copiii cu lopatelele!
Btw, n-ai mai zis nimic de odrasla lui Chitzi? Nu plange dupa ea?
andreea, ma lasi? ce scriu eu si ce intelegi tu :)))) ufff!
@ simona: hahahahaha, asta cu „esti gravida?” mi se parea si mie cea mai imbecila intrebare si chiar ca era mereu pusa de dragul conversatiei …
Adica daca ma vezi cu ditamai burtoiul, cum dracu sa ma intrebi daca-s gravida?
@ bogdana: vezi ca ai apucaturi de gravida! Hahaha
Unde-i umorul doamna?
gradivelor, cum va simtiti?
azi nu m-a intrebat nimeni, ca nu am iesit din casa :)))))
pai da doamna, tu crezi ca la tine ma refeream?
Am zis eu ca te refereai la mine femeie? Era doar o constatare!
pai si atunci de ce vrei sa te bagi cu capul in nisip? ai descoperit ceva interesant pe acolo? sau e doar o metoda noua de defulare?
Colega mea care este insarcinata trebuie sa se impace cu gandul ca toata lumea ii pune mana pe burta. Pana la urma a dat la o parte bunele maniere si i-a zis unui nou doritor de pipaiala: „Ce, si tu ai venit sa pui mana pe Vasilica?”. Efectul a fost instantaneu :-))
Acum serios vorbind, persoanele care nu trec sau nu au trecut prin asta se simt obligate sa faca un pic de conversatie pe teme de greturi/ ecografii/ sex copil/ nastere usoara/ miscat copil in burtica etc.
Pregateste-te si pentru intrebarile de dupa nastere!:))
Vrei sa stii cum ma oprea pe mine pe strada toata lumea sa ma intrebe cum am nascut, natural sau cu cezariana? si care a iesit prima? nu-i asa ca cea din dreapta e prima ca parca e mai mare? si cum le cheama? dar cum le deosebiti? cum le dati sa manance? aveti lapte suficient? etc:)))..si lista intrebarilor continua!
hmmm..o gravida nu ar trebui compatimita, o gravida ar trebui admirata! este un act de curaj in zilele astea sa dai nastere unui copil :) inseamna ca tu, mama, te simti capabila sa-i asiguri copilului o viata in conditii normale, intr-o lume din ce in ce mai anormala :D
eu cred ca cel mai mult ar trebui sa te intereseze atitudinea familiei si celor apropiati.
Restul, X, Y, Z….vor ramane doar X, Y, Z si peste cativa ani.
Exteriorul intretine doar conversatiile superficiale
oricum, Bogdana, esti o gravidutza care arata f bine, trendy si cocheta!
@bucurestiulmeudevis, dupa cum am zis mai devreme, am de invatat din comentariile voastre :)))
@laura, nu-i asa ca cea din dreapta e prima ca e mai mare? hai recunoaste acuma, nu te mai ascunde!!! si cum le dai sa manance???? m-am prapadit de ras numai incercand sa imi imaginez niste raspunsuri :)))
ami, viata normala? nu prea stiu ce e aia… nimeni nu mai stie ce e aia in zilele astea… si chiar e act de curaj! sau poate inconstienta?
vis-a-vis de acceptia cuvantului „normal”…
a zis bine Einstein ca totul este relativ.
normal este ceea ce se pune in concordanta cu principiile si educatia pe care o ai.
uneori ma intreb daca moralitatea mai este sanatoasa sau daca iti mai foloseste la ceva.
ma intreb daca mama a constientizat ca ma naste intr-un stat in care conducatorul isi jigneste oamenii pe care ii conduce, intr-un stat in care se fura si se minte… din obisnuinta.
sau mama s-o fi gandit ca schimbarile negative ale societatii se vor implementa simultan si in mintea mea? ca voi creste odata cu ele si toate relele individuale le voi percepe holistic ca un..normal?
de asta zic ca e un act de curaj, pentru ca tu stii bine cum e lumea in care va trai Bocanila:)
va trebui sa-l inveti s-o perceapa ca pe o lume frumoasa.
e un pariu pe care vei afla daca l-ai castigat sau nu…in timp:)
Măi, eu cred că trebuie să mai și ignori prostiile astea, adică oricum conversații stupide apar în orice situație, nu doar în aia de gravidenie. Trebuie să recunosc că rareori m-am enervat, deși am experimentat cam toate întrebările de care povestești tu și care, firește, sunt extrem de tâmpite prin repetiție.
Dacă nu-mi place să răspund, nu stau pe gânduri, le dau și eu o replică precum Simona – „nu, nu sunt gravidă, așa-s eu grasă” sau dacă apar sfaturi nesolicitate (asta e valabil și pentru after) „îmi pare rău, eu știu mai bine ce-mi trebuie mie/copilului”. Și punct.
Oricum, aici lumea e mult mai politicoasă de fel, chiar nu m-am simțit vreodată agasată. Ok, ca să fiu 100% sinceră, au fost vreo 2-3 cazuri în care m-au scos din pepeni niște … well, români/românce, dar am răspuns în consecință :DDD!
ami, cred ca fiecare facem un copil si din egoism: sa lasam ceva in urma, sa nu ramanem singuri la batranete, motivele sunt multe! iar speranta ca vei reusi sa ii oferi ceva mai bun, ceva mai minunat decat ai avut tu, asta moare ultima!
of course, ma refer aici la oamenii normali, nu la cei care fac copii pe banda rulanta din motivele pe care le stim cu totii…
treaba e ca noi ne punem prea multe probleme, si ajungem sa facem din ce in ce mai putini copii, pe cand ei se inmultesc ca iepurii!
Mai cred ca exagerezi :D
Eu de cate ori m-am intalnit cu prietene gravide sau cu nou nascuti a trebuit sa stau si sa ascult tot felul de lucruri legate de sarcina sau de starea nou nascutului, chestii care nu ma intereseaza si ma lasa rece… drept sa spun :D
Incercam sa schimb subiectul si nu reuseam ca tot acolo se ajungea…
mai, nu exagerez deloc… chiar nu simt nevoia sa informez lumea cu privire la evolutia burtii mele… si nici sa raspund la interogatorii interminabile… poate daca te intalneam pe tine era cu totul altceva :)))
depinde si de persoana… ca am dat si eu peste personaje ca cele descrise mai sus de tine… si eu cu copil si tot nu le suport…
revin.
cat sa constat ca am gasit niste gravide normale la cap. asa rebele, care nu vorbesc cu „bebitzu meu” si „capusorul lui dragalas”. macar sa ne zica noua lumea ca suntem rele si nu stim sa primim simpatie, da’ sa stam linistite.
shmeny, am oroare de „bebitzu” :)))))
si poti sa tot revii… cand vrei tu!
Nu stiu ce m-a distrat mai mult, articolul sau comentariile. Oricum, am 2 gravidute in familie. Si, fara sa vreau, citind, ma gandeam cat dine ce-ai exemplificat mai sus am facut si cat nu. :D
Daca imi permiti, te voi adauga la mine in blogroll.
Delia
delia, merci de vizita, si bineinteles ca poti, ma simt onorata :)
Bogdana, pot sa preiau pt ZC?
ada, poti sa preiei bineinteles. onoarea e a mea :) daca poti si comentariile ca alea fac de fapt savoarea textului :))))
Bogdana, te rog, le pui tu pe toate intr-un word pls? si le trimiti pe mail? ada la ziarulcopiilor.com? C a eu sunt cam inghesuita. Daca n-ai timp, lasa ca le fac eu dupe Paste.
ada, le pun, cum sa nu, doar ca sa ma lasi pana maine seara, ca si la mine e balamuc mare !