Doar o parte din noi. Aia bolnavii. Ca am bifat premiere dupa premiere. Filmul evenimentelor nu-l mai stiu cu precizie datorita oboselii acumulate, cert este ca s-au intamplat multe in ultimele zile. Printre care:

  • prima criza adevarata de colici. Urlete care au tinut ore in sir, imposibil de calmat sau consolat. Si toate astea datorita mie, care mi-am schimbat complet meniul. Adica am mancat la greu gratar, usturoi si ceapa. Gaze pe sus, gaze pe jos de mai aveam putin si incepeam sa alimentam centrala termica fara probleme. Trei zile si trei nopti, ca in povesti a tinut. Ca in povestile de groaza.
  • prima raceala. Venita odata cu criza de colici. Sau urmare a crizei de colici. Biluta a ramas fara voce. Acum plange, dar fara sunet. Parca este pus pe mute. Il vezi cum se inroseste, casca gura a planset si… atat. Liniste. Ti se rupe sufletul, nu alta.
  • prima eruptie pe corp. Asta e a mea.
  • primul guturai. Asta e tot al meu. O durere in gat ce nu o pot compara cu ce am mai avut in anamneza mea de 32 de ani.

Astea au fost premierele. In rest, conjunctivita lui Biluta de la ochiul stang s-a amplificat odata cu crizele de mai sus, si am ajuns la un moment culminant in care ochiul a ramas lipit. L-am dezlipit intr-un final apoteotic, dupa ce a iesit odata cu deschiderea ochiului si o chestie alb-galbuie abundenta. Cah rau de tot! Dar asta nu a fost tot. Ultima noapte a culminat cu un 39,2, dar si cu un somn de cinci ore dupa ce antitermicul si-a facut efectul.

Azi suntem bine. Numai ca nu mai suntem la Sinaia, ci la Bucuresti.

Iar asta a fost cadoul lui Biluta pentru taticul lui care ieri a facut 35 de ani.