Tot uitandu-ma in ultimul timp la televizor, am inceput sa ma prind care sunt orele la care au cumparat spatiu de reclama diversele companii. Facand o paranteza, aceleasi companii care baga la greu bani in publicitate incep sa o dea cotita cand e vorba sa devina sponsor principal al unei anumite federatii. Care cu banii aia ar face enorm de multe lucruri. Dar e doar o paranteza.
Si ce vad eu in lungile minute de publicitate? Multa Coca Cola. Din ce in ce mai scarboasa. Nu e indeajuns ca m-au oripilat cu limbile alea doua si cu ochiul, ca a trebuit sa imi bage pe gat doi pusti in biblioteca liceului, care isi baga pe vena niste suc. Puternica reclama ce sa zic! Trecand peste evidenta semnificatie ascunsa, pentru mine e o eterna reamintire a vremurilor cu branula si perfuzie. In contrapartida, Pepsi vine cu campania „Eu pot”, superba, finuta si de bun gust, dar si cu spectaculoasele spoturi cu baietii de aur ai fotbalului. Se pare ca avem de a face cu o rasturnare a anilor 90 in care Coca Cola mergea pe clasic, traditie si altele (incercand inca sa isi revina dupa episodul New Coke) iar Pepsi o dadea cu „The next generation”. Acum stiu de ce nu am mai pus gura pe Coca Cola. In afara de gust, bineinteles.
Trecand peste cei doi giganti ai bauturilor, ajungem la cei doi giganti ai comunicatiilor. Aceeasi poveste. Unul cu cele mai tembele campanii, adresate in mod evident doar pustilor tembeli din ziua de azi. Ca altfel nu imi explic reclamele cu pustii din mansarda si cele cu marii idoli ai generatiei de liceeni uitati complet de parinti. Texte proaste, joc actoricesc prost si legaturile cu subiectul si obiectul campaniilor tras de par la maxim. Dar poate la pustime trece. Desi nu ei sunt cei care fac banii si achizitiile! Orange in schimb vine cu niste campanii care merg la inima. Cand ma uit la ele, nu ma pot opri din a ma gandi ca poate lumea ar fi mai buna daca toti am face gesturi mici, asa ca cele din reclamele Orange.
Nu ma bag la reclamele la Unirea, Babanu, Delaco samd, ca sunt ingrozitor de proaste. Parca si-au pierdut mintile astia din advertising! Cel putin reclamele de la Unirea sunt o palida reflectie a campaniilor trecute. Nu mai au nici o legatura cu sclipirea de geniu a primelor spoturi. Mi-e dor de reclamele de la Murfatlar!
Termin cu culmea in advertisingul romanesc din cei 20 de ani de economie de piata si democratie: reclama la pufuleti cu omul cu capul taiat. Nu imi pot imagina ceva mai oripilant la ora de varf pe toate posturile TV. As vrea sa ii vad si eu pe oamenii care au conceput campania, pe cei care au aprobat-o, pe cei care au realizat clipul si pe cei care au vandut spatiul de reclama. sa ii vad si dupa aia sa le tai capetele. Si sa le indes niste pufuleti in capetele lor taiate. Ah, si aia de la CNA care inca nu au scos in ilegalitate aceasta porcarie sinistra!
Trecand in partea cealalta, a muzicii, iar extrem de multa muzica proasta. Pe toate posturile nu vad decat „Poker face”, aceasta Coco Jambo a anului 2009. Iar Pink m-a enervat cumplit cu ultimele doua videoclipuri, in care realmente isi bate joc de niste melodii superbe! Cam atat pentru azi. Va las cu „my fave” pe luna asta:
IN FOR THE KILL – La Roux – from video.worldofseth.com
Vezi mai multe video din Muzica
Mda, mi-e dor de reclamele românești, ăștia aici au numai de-alea cuminți, pașnice și la locul lor, rar prinzi câte-o strigătoare la cer (din fericire sau din păcate, nu mă pot hotărî).
Reclama aia cu capul tăiat am reușit să o văd și eu … mai mare tâmpenie chiar că nu era posibil …. CNA-ul bănuiesc că e în vacanță.
ce funky gusturi muzicale, doamnă, for a breasfeeding mum, hi hi … nu e rea melodia, nici clipul, dar eu nu-s în pase așa colorful actualmente! :)) o fi oboseala de vină … mă trezește prea tare piesa asta …
bai, dar de ce ? aia cu capul taiat chiar m-a amuzat foarte tare, am ris si eu si sotu’ cu lacrimi. iar tipul (capul) chiar joaca bine. e una mai proasta, tot la pufuleti, cu un om-ciine. in rest, cam ai dreptate. cu obiectia ca nu mi se pare ca pink ar fi luat-o razna. iar la roux imi place si mie.
Ai uitat de „superbul” spot starring familia Marin-Banica. Ma face sa .. ewwwww.
Vezi, mai bine ca mine care nu stiu nimic de nici una dintre reclamele despre care vorbesti. N-am de ce sa ma enervez sau sa ma scarbesc. Nu ma mai uit de luni de zile la tv si daca cumva mai scap in fata ecranului, in secunda in care incep reclamele, ma ridic de pe canapea si-mi caut de lucru pana incepe iar emisiunea. Dar asta se intampla probabil o data la 2 saptamani.
alina, de ce funky? o ador! i’m a funky mama :)
papusha, ala e insipid. merita sa imi obosesc degetele pe tastaura ca sa scriu despre el? e atat de… tipic lor :)
bogdana, mi se par mult prea violente! si trasmit mesaje aiurea. sau am imabtranit eu ?:)
andreea, pe cuvant ca esti o fericita!
eu cred ca se reflecta criza si in reclame. si la capitolul idei – ca deh! nu sunt platite corespunzator, se drogheaza si copy-ul mai putin – si la capitolul realizare.
da se vede ca ai timp de butonat telecomanda!:))) (am zis eu cu invidie! la mine, mai nou, Bebe TV e in voga! Insa reclamele de care zici le-am vazut, iar cea de la pufuleti m-a oripilat total, prima data, ca a 2-a oara n-am mai stat s-o vad! La fel ca tine, m-am intrebat cine oare a aprobat asa o idee sinistra, tinand cont care e targetul de consumatori!:)) Si ne mai minunam de ce copiii invata tot felul de prostii!
Laura, pai ce sa fac?
cand sta mufat cu orele, eu ori tastez cu o mana la laptop pana ma satur, ori ma uit la TV. nu ma solicita mental. nu cred ca as putea citi in timp ce suge…
Bebe TV? ce e asta?
imi place piesa…imi place si mai tare pt ca m-a prins un director ascultand-o in birou :)
Au trecut mai bine de 3 ani de cand ai scris articolul si in advertisingul romanesc nu s-a schimbat nimic.