Cateva informatii, fara interes pentru multi, dar pentru istoricul acestui blog.

Suntem in saptamana opt, avem greturi (semi)permanente, nu suportam aproape nici un miros, suntem mai rau decat o marmota (sau un animal similar, care simte mirosurile de la kilometri departare). Nu trece o zi fara cel putin un episod derulat in baie. Totusi, desi aceleasi lucruri sau intamplat si la David, presimt ca de aceasta data locatarul este de fapt o locatara. E ala, al „n”-spelea simt, care mi-a soptit ca de data asta e o pasarica. Vedem peste vreo doua luni, daca am avut dreptate sau nu.

Doctorita m-a declarat sarcina cu risc, m-a mustruluit cum a prins ocazia, si mi-a zis ca de data asta chiar ca nu voi depasi 37 de saptamani, ca nu ma lasa. Nu-i nimic, nici ceilalti doi nu au vrut mai mult de 37 de saptamani, nu? Mi-a scos ochii de vreo trei ori pe parcursul discutiei, cum ca la noi in tara NU se fac trei cezariene, dar fie, treaca de la ea. Si mai mult, nu atat de aproape una de cealalta.

Asta inseamna ca data nasterii va fi undeva in jurul zilei lui Chiti de nastere, un final de ianuarie, mai degraba mijloc.

Cam atat, nu stiu deocamdata ce sa mai zic. Adica atatea lucruri fac astialaltii doi, ca nici nu stiu ce sa scriu despre numarul trei, care isi face simtita [prezenta doar prin niste stari infioratoare.