Note de jurnal

postul acesta este un post cu informatii mai plicticoase, dar foarte util pentru mine peste „tz” ani. de fapt am realizat ca am uitat multe din perioada sarcinii cu David, si blogul s-a dovedit a fi o sursa foarte buna pentru reimprospatarea memoriei mele, ruginita dupa atatea nopti albe. 

30 de saptamani. suturi din ce in ce mai multe si mai puternice. atat de puternice ca ma tin noaptea treaza. arsuri la fel, din ce in ce mai multe, mai dese si mai aprige. carcei. carcei doi la numar pana acum, dar in toiul noptii. atat de puternic a fost ultimul, de acum o saptamana, ca trei zile aproape nu am fost capabila sa calc pe piciorul respectiv, si a fost nevoie de o sedinta intreaga de masaj, ca sa mai slabeasca din intensitate. pot spune ca mi-a trecut undeva spre vinerea trecuta. kilogramele stagneaza, undeva intre 63 si 64. cumintica zic eu. copil activ. foarte activ. dar am mai zis asta, nu? dar o mai zic o data. pentru ca merita.

un an si sapte luni. vioi, foarte vioi. cuminte nevoie mare. extrem de intelegator si foarte perspicace. vocabularul de cuvinte nu e foarte bogat, insa are un talent aparte de a se face inteles, chiar si daca numai prin semne. a invatat sa porneasca dvd-ul si sa dea drumul la sonor, sa isi puna singur filmele (ceea ce credeti-ma este o succesiune de operatii destul de complexe pentru varsta lui). are aceleasi manii ca si sora lui, apropos de ordine, stins lumina cand iesi din camera, inchiderea sertarelor, pigulirea covorarelor dupa scame, aruncatul lucrurilor la gunoi samd. e innebunit dupa zgomote bruste si puternice, cum ar fi spartul pungilor si al baloanelor. nu se sperie de absolut nimic si este curajos chiar daca atunci cand vine vorba de o banala cadere in patru labe totul se termina in lacrimi uriase de crocodil.

sambata s-a pricopsit cu o conjunctivita nasoala, combinata cu amigdale inflamate, un pic de febra si eterna eruptie concomitenta a celor patru canini (care parca nu se mai termina), ceea ce ne-a transformat copilul in unul nesuferit, fara strop de apetit, insomniac, miorlait si urlacios. sunt doua zile de cand nu accepta decat lichide, pana si iaurtul l-a baut din sticla, si oricum din toate mai mult ciuguleste spre exasperarea tatalui sau care nu isi mai recunoaste copilul mancacios si fomist in micul maraicios care da energic din cap a „nuuuuu”  la fiecare intrebare care incepe cu „vrei” si se continua cu mentionarea unui fel de mancare. ieri, am reusit sa il si masuram la doctor. 80 de cm si 12,8 kile.

patru ani si zece luni. personalitate cat se poate cuprinde in cei 113 cm si 24 de kile. stiu, aici suntem off-charts. sa mai spun ca toata incaltamintea cumparata in aceasta toamna are masura 30? si ca nu stiu cat ii vor fi bune, pentru ca deja mi se pare ca sunt un pic fixe. dupa o discutie cu o doamna din media pro am fost sfatuiti sa o indreptam spre actorie pentru ca debordeaza de potential. de parca nu am fi stiut asta, fiind spectatori zilnic la cate o repriza de teatru marca „Chiti”. jucata magistral de fiecare data. ma surprinde cu cat de bine se descurca cu engleza si cat de perfecta si de curata ii este dictia. ca sa nu mai zic ca de cand este la gradi a invatat „n” cantece in engleza si le tine minte pe toate, inca de la inceput. am aflat si secretul succesului. cica cine invata cel mai repede devine asistenta lui miss. nu stiu sigur care sunt si avantajele care decurg din a fi asistenta lui miss, dar cred ca pentru ea sunt mai mult decat convingatoare.

urmeaza o luna plina, in care vor fi multe serbari (trei la numar pentru Chiti), mutari (Chiti isi va lua in primire noua camera, David o va lua in primire pe a lui Chiti iar noi doi vom ramane pentru o scurta perioada singurei in camera – speram sau ne amagim – ) si la final sarbatori. noi sa fim sanatosi.

4 Comments

  1. Postul asta nu-i plicticos deloc, eu citesc cu drag despre voi. Si sunt invidioasa, din afara totul pare perfect cu doi copii mici si unul in burtica. Adica pare foarte fezabil, dar parerea nu stiu daca se mentine si la fata locului.

    Reply
  2. Este fezabil sa stii. Foarte. Nu trebuie decat multa rabdare si tot atata intelepciune :))).

    Reply
  3. Am auzit ca pe finalul sarcinii sunt utile sedintele la chiropractor, asta in afara. La noi nu stiu, exista asa o specialitate?

    Reply
  4. Pfff, prin acelesi lucruri trec si eu. Sincer mi-e tot mai greu sa-i fac fata lui Andrei, noroc cu cresa, in plus ma bantuie niste insomnii de-mi vine sa ma urc pe pereti. Iar cand nu am insomnii, viseaza Andrei urat si scoala toata casa.

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *