La doua saptamani

Raducu creste. Pe burtile noastre. Noaptea o sharuim. Prima jumatate dorm eu, pana la 4-4 jumate. Evident cu cel putin o trezire pentru adaparea pruncului. A doua jumatate o doarme Radu. Fair enough, zic eu. Despre asta o sa discut alta data, pentru ca din cate stiu eu, suntem printre putinii care isi impart atat de democratic treburile. Pe cei mai multi, unii chiar apropiati, i-am auzit cum dupa nasterea copilului, el s-a mutat in alta camera, ca sa poata dormi, ca deh, a doua zi se ducea la servici. Dar alta data pe tema asta. Ieri am cantarit pachetelul si ne-am bucurat ca a ajuns la 3530 gr. Deci am luat-o in sus. Ce nu ma bucura in schimb e faptul ca buricul ii mai sangereaza, si asta la o saptamana dupa ce i-a cazut bontul, motiv pentru care de doua zile am suspendat operatiunea baita. Spirt si Baneocin la greu. Si daca Raducu a luat-o in sus, eu am luat-o in jos. Sapte kile date jos, mai avem inca patru ca sa ajung in zona de confort, ca inca nu imi permit sa dau chiar tot jos. Am scos si firele saptamana trecuta, operatia chiar nu mai doare, doar zona este inca amortita. Burta s-a retras si ea in marea ei parte, daca e sa ma iau dupa masuratori, s-a retras de la 107 cm la 79 cm. La 70 ne oprim. Mi-am revenit si cu sanii, ranile s-au cam inchis in marea lor majoritate, restul fiind mai mult decat suportabile. Singura problema majora e cu greutatea lor, pentru ca au niste dimensiuni uriase. Ca sa va...

Dada si cu Dadu

In stanga, tolanit in cosulet se afla „Bibi Dadu”. In dreapta, cu privirea protectivo-circumspecto-dragastoasa se afla...

La Leche League

Dupa mai bine de doi ani de eforturi asidue si uneori lupte intense cu prejudecatile, Rox initiaza prima intalnire La Leche League din Romania. Toate mamele/viitoarele mame interesate de alăptare sunt invitate să participe la reuniunile La Leche League Bucureşti. Toate mamele sunt acceptate cu braţele deschise: mame de toate rasele şi religiile, mamele singure, mamele care lucrează şi mamele a căror filozofie pe diverse aspecte ale îngrijirii şi educării copiilor poate diferi de cea a La Leche League. Fiecare mamă este încurajată să preia din filozofia La Leche League ceea ce pare a-i fi de ajutor. Timpul ideal pentru a începe participarea la întâlnirile La Leche League este din timpul sarcinii, deoarece informaţiile primite în avans se pot dovedi a fi vitale pentru o mamă atunci când copilul se va naşte. Prima întâlnire La Leche League Bucureşti va avea loc la Studio Pronatalita , duminică 30 ianuarie 2011, între orele 11 şi 13. Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare va fi alături de noi. Înscrieri şi amănunte la numărul de telefon 0722509939 sau la adresa de e-mail:  laptematern@yahoo.com. Bravo Rox, felicitari pentru acest inceput de drum si fie ca eforturile tale sa schimbe ceva in mentalitatile...

Cutu cutu ham ham. Poveste cu final asteptat

Acum sase ani pe vremea asta, ceea ce ar fi trebuit sa fie o banala radiografie dentara s-a transformat intr-o vizita rapida la boli infectioase. Mai clar, m-am dus, trimisa de dentista mea, la ambulatoriul Grigore Alexandrescu de pe Dorobanti sa imi fac o radiografie la o masea. Acolo, asteptand sa intru la radiografie, m-am apropiat de un catel care sedea tolanit in dreptul unui semineu. Cutu, cutu, s-a uitat la mine bland, dupa care, fara nici un avertisment si-a infipt coltii in incheietura mainii mele. Soc maxim, sange din plin. Ironic, faptul ca eram deja intr-un spatiu spitalicesc, a facut ca in cinci minute sa fiu preluata, pansata si intepata pentru antitetanos. Dupa care am fost trimisa rapid direct la Matei Bals pentru antirabice. Ce a urmat? Cinci injectii, la intervale scrise pe hartiuta, facute, slava Domnului, in umar, si nu in burta, cum stiam din folclor. Complet nedureroase. Am scapat usor. Asta pentru ca potaia si-a infipt coltii la vreo trei milimetri de the artera, aia care garanteaza efecte maxime daca ai ganduri de sinucidere. Dupa care, am scapat usor, pentru ca s-a intamplat la botul calului, exact in dispensar, si am fost tratata instant. Ce ar fi fost daca nu era asa? Nu vreau sa ma gandesc. Oricum eram la a doua experienta de genul, fiind atacata in urma cu vreo alti zece ani de cateva potai in spatele postei de la Moghioros, potai care pana la urma nu mi-au facut nimic, desi si-au infipt coltii in gamba mea, pentru ca aveam blugi. Blugii m-au salvat atunci, neavand altceva decat niste vanatai vreo saptamana dupa incident....