Despre un inger

Sunt fiinte pe lumea asta, care prin simpla lor atingere, prin simplul fapt ca drumul tau se intersecteaza cu al lor, iti schimba complet viata. Ei sunt ingeri in realitate, si rolul lor, in esenta este sa ne arate cat de minunata este viata, cat de mult trebuie sa apreciem ceea ce ne este dat. Intersectandu-ne cu ei ni se ofera o a doua sansa. Sa devenim mai buni, mai empatici, sa iubim mai mult, sa traim mai curat, sa fim mai intelegatori, mai deschisi, mai apropiati. Viata acestor ingeri, pe cat de scurta pe atat de intensa este si implicit pe atat de bogata este mostenirea pe care o lasa in urma. Am intalnit un astfel de inger. Cu ochi albastri. Ca el nu o sa fie altul. Ii voi fi etern recunoscatoare ca am avut ocazia sa fiu alaturi de el, ca m-a primit in viata lui, pentru ca datorita lui am invatat enorm de multe. Datorita lui sunt mai buna azi decat ieri. Ingerul cu ochi albastri a plecat acolo unde ii este locul. Si cu toata durerea care vine odata cu plecarea lui, nu pot sa nu ma gandesc ca acolo ii este mult mai bine. E greu sa pierzi pe cineva, insa sa pierzi un asemenea inger este inimaginabil. Voi pastra mereu in suflet amintirea ta, felul in care ne-ai schimbat vietile, vocea ta cantandu-mi „La multi ani!”, zambetul tau luminos, ochii tai plini de viata. Si nu iti pot promite ca nu voi plange, pentru ca o voi face multa vreme de acum inainte. Pentru ca in sufletul meu intrebarea „De ce?” ma...

In style. Pregnant style

Inca dinainte sa stiu ce e aia sarcina am urat hainele de gravida. Pentru ca la noi nu se gaseau decat haine menite a te face sa arati cat mai dizgratios. Si pentru ca vad ca cercul prietenelor care sunt insarcinate se tot mareste in ultima vreme, si ca invariabil se ajunge la intrebarea „eu cu ce ma imbrac, ca ma umflu pe zi ce trece” am zis ca nu strica sa mai povestesc ce am facut eu in cele trei sarcini si cum am supravietuit hainelor stil „sac de cartofi”. 1. Nu mi-am cumparat nici un articol de gravida, cu exceptia blugilor cu banda elastica. Pe aia i-am luat de la Zara (doua perechi), H&M (o pereche) si Mamalicious (o pereche, cumparata din Austria). Trei perechi in sarcina cu David, pe care le-am si dat dupa ce am nascut (nah, nu ma mai asteptam sa mai trec prin vreo sarcina) si a patra cumparata in sarcina cu Radu. Cei din ultima sarcina ii mai am si acum, pentru ca am ramas indragostita de ei. Moi, super fini si super skinny. Am pus cu Radu 17 kilograme in sarcina, insa masura S mi-a venit de la cap la coada. Si sa fiu sincera, aproape numai in blugii aia am stat toataaa sarcina. Au niste preturi cam nesimtite la Zara, nu sunt niciodata redusi (ca doar gravidele, fraierele, nu schimba sezonul…), dar pana la urma, nu regret ca am dat 220 de lei pe ei. 2. In sarcina cu Rebecca am purtat aproape in permanenta numai rochii si fuste. Nu stiu ce am avut, daca stau sa ma uit in...

The best way to get great legs

M-a pocnit dintr-o data. Am realizat brusc ca lipsa tonusului meu muscular se datoreaza in principal faptului ca nu mai fac tot atata miscare ca anul trecut pe vremea asta. Si totusi cum sa fie posibil, cand tot trei copii am si ba, mai mult, sunt si mai sturlubatici pe masura ce cresc? Simplu. Anul trecut pe vremea asta imi purtam mezinul cel putin patru ore in fiecare zi in Manduca. Iar corpul meu simtea asta si implicit, se si vedea. Acum, cam de prin martie, Radu nu a mai vrut in Manduca. Il inteleg pe de o parte. Cum sa mai vrei sa stai cu fata numai la mama, cand in jurul tau se intampla atatea lucruri interesante? Dezinteresul tot mai mare spre purtat a aparut odata cu descoperirea pozitiei bipede. Ultima incercare a mea sa il mai port a fost acum o saptamana. Minunea a tinut fix doua minute, dupa care a inceput sa se zbata si sa vocifereze: „Data, data!!!” (n. trad.: „Gata, gata!”). Si asa s-a terminat la noi in mod definitiv epopeea purtatului. Iar mie imi lipseste „ceva” care sa imi redea picioarele de anul trecut, care erau numai fibra si carne. Asa ca sfatul meu, pentru proaspete mame, investiti banii intr-un carrier ca lumea, si luati-va pruncul la purtat. Avantajele sunt multe, atat pentru voi, dar mai ales pentru bebelusi. Unde poate fi mai bine decat lipit de pieptul mamei, aproape de mirosul cel mai cunoscut, de caldura? Acolo se doarme cel mai bine, cel mai profund, cel mai mult si cel mai linistit. Iar voi mamicilor, faceti niste picioare de invidiat. Garantat....

Pasiuni

Stiti de cata rabdare aveti nevoie ca sa construiti un galion in miniatura? Stiti de cate accesorii aveti nevoie ca sa o construiti? Sau cate piese intra in componenta ei? Pffff… Nu prea pot sa va explic nici eu. Dar va pot arata cum arata Galionul Sf Ioan Botezatorul la jumatate de drum. Aceasta este barca de salvare. Care are 54 de piese. 54. Iar in stanga ei este suportul pe care a fost construita. Care a trebuit si el montat la randul lui. Va spun, trebuie minutiozitate si meticulozitate. Si o rabdare infinita. Ah, si 100000 de tot felul de alte chestii, de la scule de slefuit, smirgheluit, polizat, menghine care nici nu va trec prin cap. Un atelier intreg. Insa, cu toate astea, nu pot sa nu ma intreb cat de fain va fi sentimentul la final, cand va fi gata in toata splendoarea lui. A...

Love for Instagram

Va spuneam aici ca am o dependenta dovedita pentru Instagram. Se pare ca nu numai eu :). Costin ne invita sa facem un top personal al fotografiilor urcate pe conturile noastre de Instagram si sa ne clatim ochii. Mai intai de toate, eu o sa va fac un top personal al celor pe care ii urmaresc eu la randul meu: pe primul loc, de departe, se afla @konstruktivist. Il urmeaza intr-o ordine aleatoare: @finn, @ilein,  @markfe, @dirka, si @klodid iar de la noi, se detaseaza @themoise si @theradu. Daca vreti sa vedeti peisaje breathtaking si macro-uri inedite, vi-l recomand pe @cristiansutu. Ce imi place la Instagram? Faptul ca am posibilitatea sa „vad” acelasi loc, din „n” perspective. Si credeti-ma ca e fantastic sa vezi cum fiecare isi pune amprenta si observa lucruri diferite. Am avut surpriza ca prin iunie, vreo cinci din cei pe care ii urmaream sa fie in acelasi loc, in Roma, si fotografiile lor, toate superbe, nu au avut aproape nimic in comun.  Imi place ca e un loc curat, fain, ca nu exista messenger (si sper sa nici nu existe vreodata!), imi place noul update al aplicatiei (apropos de faptul ca iti poti crea propria harta a fotografiilor) Ce nu imi place? Nu imi plac cheater-ii. Nici cei care folosesc IG ca sa urce fotografii facute cu camere super mega profesioniste, si nici cei care iau fotografii de pe internet si le urca pe contul lor. Spiritul Instagram este despre cu totul altceva. Gata cu vorbaria, sa trecem la fapte. Adica la fotografii. Una din cele mai recente si cele mai dragi: Favorita mea Pe locul 2...