Sa scrii o recenzie nu este chiar cel mai usor lucru… Ba, as spune ca e chiar dificil sa reusesti imbinarea dintre a face povestea sa devina irezistibila si totusi a nu dezvalui mai nimic din actiune.

Iar la Sanctus la lui Simon Toyne e aproape imposibil. O sa va spun insa, ca odata ce apucati sa cititi primele pagini, nu o veti mai lasa din mana. Ca e surprinzatoare, iar finalul cartii va va trimite direct in librarii sa cumparati si continuarea (asta am patit eu).

Ca desi tema aceasta a secretului coplesitor, care poate rasturna credintele religioase si care este pastrat cu sfintenie de un ordin bisericesc a fost folosita si rasfolosita, totusi, in viziunea lui Simon Toyne capata veleitati noi, poate pe alocuri fantastice, insa in acelasi timp relativ usor de acceptat de mintea noastra. Firul povestii se innoada si deznoada, ai parte de rasturnari de situatie la aproape fiecare intoarcere de fila , iti tot creezi asteptari legate de evolutia eroilor cartii, insa rand pe rand iti sunt demontate, si cu fiecare nou capitol te surprinde iar si iar, iar finalul, dupa cum ziceam, te lasa in aer.

Se dezvaluie mare secret, si totusi, nimic nu e decis, nimic nu e clarificat, e doar o parte dintr-un secret si mai mare, si uite asa, ajungi ca mine sa te arunci in rafturile primei librarii care iti pica in cale, ca sa cumperi si partea a doua. Poate e cazul sa va zic ca totusi este trilogie, si ca nici dupa ce termini a doua parte nu te linistesti, ba dimpotriva, caci acum mai ai de asteptat pana sa cumperi si partea finala Turnul (mai exact, fix peste o luna va avea loc lansarea).

Si iata totusi cum v-am povestit ceva, fara ca eu sa va spun macar cine sunt eroii romanului si unde se intampla actiunea. Irelevant as zice, mergeti si cititi-o. Si daca ati citit-o, spuneti-mi va rog si care a fost parerea voastra. Am nevoie de comentarii cat mai multe, chiar mi-ar placea sa deschidem aici un topic legat de ce carti conspirationiste ati mai citit si care vi s-a parut cea mai captivanta.

Nu uitati, 15 comentarii inseamna un copacel in plus plantat de vALLuntari. Sa ii punem la treaba zic…

Campania vALLuntar

Sa va vad, imi povestiti despre carte tot atat de multe cate ati fost si la postarea asta sau asta?

Si pentru ca va mai urma zilele acestea inca o recenzie, las la latitudinea voastra, sa alegeti intre: Capatul Cercului, Fata de hartie, si evident, Cheia – si promit solemn sa nu mai fiu atat de laconica si misterioasa si sa povestesc mai mult din actiune :)

PS: Un interviu fascinant cu Simon Toyne puteti citi la Ruxa pe blog.