O leapsa sanatoasa

Cati dintre noi oare ne batem cu pumnul in piept ca suntem parinti a-ntaia, ca ne iubim copiii, ca facem orice pentru ei, si totusi mai calcam din cand in cand in strachini, fara sa nici nu ne dam seama, uneori. Da, ii hranim sanatos, credem noi, nu le dam nici crenvursti (by the way, stie cineva cum se scrie exact si corect cuvantul asta?) nu le dam nici margarina, nici nu calcam pe la macdonald’s, but still. Hai o ciocolata azi, haide papa tot din farfurie, uite cum sta bunica de straja, sa nu cumva sa lasi o firimitura acolo, si asa mai departe. Asta cu mancatul pana la ultimul dumicat mie mi se pare cea mai periculoasa, sa fiu sincera. Si uneori, cand ii vad pe ai mei cum se agita ca vajnicii nepoti sa nu rateze nici un rest de haleala ma duc imediat cu gandul copilaria mea si la curcanii pe care ii avea vecina bunicii mele de la Cluj. Si cum am ramas eu marcata dupa ce am asistat la o masa de-a lor. En fin, eu incerc, ma zbat, atat cat pot sa ii hranesc sanatos. Sa nu le dau porcarii (si asa am ajuns sa ma transform in cititor de etichete, sa alerg dupa rosii sanatoase, sa numar E-urile, etc), sa fac paine in casa (desi dupa unele guri si aia e otrava curata). Mai lipseste sa ii bag intr-un glob de sticla si am rezolvat. Evident, exagerez acum, cu toate astea, eu si bona copiilor avem o vorba la toate legumele si fostele vietuitoare care ne trec prin mana in drumul...