Am pentru voi o invitatie dubla (parinte+copil) la una din cele mai faine puneri in scena ale nazbatiilor facute de Nica in copilarie. Am vazut spectacolul, nu dau detalii si nu fac spoilere, va spun doar ca este de vazut, fiindca este altfel. Este diferit de ceea ce am vazut noi in copilaria noastra, fie ca vorbim de spectacolele de la Ion Creanga sau de la Tandarica.
Este o joaca frumoasa, mult mai apropiata de public, mai nonconformista, si este pe intelesul copiilor din ziua de azi, care intr-o proportie covarsitoare nu mai stiu ce inseamna sa iti petreci vacantele la bunici, haladuind pe dealuri cat era ziulica de lunga si facand gramezi de prostii.
M-a dus cu gandul la amintirile din copilaria mea, la lunile de vara sau de iarna petrecute pe uliletele Gheorgheniului din Cluj, fara nici o grija, la colbul de pe strada bunicii, pe care zi de zi il ridicam alergand dintr-o parte in alta, la toate tampeniile pe care le-am facut, spre supararea bunicilor mei, la viata complet lipsita de griji si plina de soare pe care mi-a fost dat sa o traiesc, cu toate ca anii aceia au fost teribil de grei (anii ’80).
Nica si Povestile sale fac parte din noi toti, sunt inscrise in ADN-ul nostru si sunt cu adevarat nemuritoare.
“Nica si povestile sale” reinventeaza poveștile copilăriei unei generații trecute, în maniera copilăriei generației de astăzi. Autenticitatea copilăriei lui Nică, universul său plin de miracole, joacă, șotii, veselie, toate scăldate în lumină și mirare, permite reactualizarea continuă a acestui personaj și transmiterea poveștilor sale către copilul de azi, copilul de pretutindeni.Copilăria este un tărâm feeric, în care trăim deplin și înțelegm tainele vieții mai ușor, indiferent de timpul istoric în care ne aflăm. Copii și părinți!! Hai împreună cu Nică din Humulești să retrăim întâmplările pline de haz din satul scăldat de Ozana cea frumos curgătoare. Să furăm pupăza din tei și să o ascundem în pod, apoi să o vindem la târg și de gura moșului, să fugim repede acasă să mergem la furat de cireșe și să punem la pământ toată cânepa cea verde și fragedă a matușii Mărioara, să mergem la scăldat în ziua când mama avea atâta treabă, să ne întoarcem apoi goi goluți fugind pe ulițele satului, și târziu după ce ne-au lătrat câinii lui Tasnea să cerem mamei iertare și ceva de mâncare… să mergem în Broșteni la casa Irinucăi și din greseală să o dărâmăm toată cu un pietroi desprins din deal și fuga fuga acasă, la bunica să ne vindece de râie căprească… și apoi la mama, în brațele ei iertătoare să râdem la soare ca să se îndrepte vremea…Ce poate fi mai frumoasă decât copilăria mea și a voastră, zică cine ce-o zice!
Asa ca, dragele mele, daca doriti aceasta invitatie, va rog mult sa va inscrieti aici. Eu voi anunta maine dimineata castigatoarea, si in caz ca nu aveti noroc sa beneficiati de ea, totusi va recomand sa va luati bilet si sa mergeti sa vedeti spectacolul.
Biletul costa 25 de lei (copil sau adult), iar spectacolul va avea loc la Clubul Taranului, din Strada Monetariei, nr 3, sambata 1 februarie, incepand cu ora 12:30.
Detalii complete aveti la MOMO.
Nu va pun nici o conditie, desi tare mult ma tenteaza sa va pun sa imi povestiti cate o amintire din copilaria voastra :) deci, daca aveti timp sa asterneti cateva randuri, eu m-as bucura mult sa am ocazia sa va citesc povestirile! Altfel, va astept cu un simplu „Vreau!”
Succes!
Vreau!!! TE ROG! :)
AMintiri frumoase din copilarie sunt multe, as putea sa fac un blog, dar imi vine una in minte legata de o intamplare dintr-o vacanta la Slatina, cum impreuna cu varul meu, ne distram cu inghetata in capul oamenilor cheliosi.
si eu VREAU. Multumesc …
Imi doresc si eu invitatia pentru piticul meu!
Merci!
Cristina Antonica:
Copilaria mi-e presarata cumva de simtul olfactiv. Imi aduc aminte si acum mirosul mamei si caldura ei, parfumul ei mereu acelasi si mirosul iernilor la bloc. Cumva mama este mereu prezenta in amintirile mele fie gateste, fie ne usuca cele 3 randuri de haine groase ca sa stam in voie la zapada, fie tricoteaza cele mai cool plovere ever; As vrea sa-mi duc fetita la spectacol. Succes tuturor!
Si eu as vrea la spectacol.
O amintire simpatica dintr-o vizita „la tara” unde nu aveam bunici, ci niste rude mai indepartate este o intrebare a unor veri pentru mine si fratele meu, bucuresteni aterizati in noroiul de pe ulita lor fara cizme de cauciuc, in timp ce noi ne miram de cat de adanc poate fi noroiul peste tot: dar la voi, la Bucuresti toti copiii poarta ochelari? Fiecare se mira de ce nu mai vazuse, intamplator noi purtam amandoi ochelari pe la 6-7 ani.
Vreau.
ps: numai daca e si pentru tatici.
pps:n-am fost eu atent sau nu scrie nicaieri (nici aici – nici la momo) pentru ce varsta e recomandat ? (Andrei are 3 ani si 4 luni).
E si pentru tatici, Marius :) nu facem discriminari :))) si da, merge si pentru Andrei, desi la varsta lor nu pot fi 100% atenti tot timpul.
Vreau! si uite si o amintire din copilarie….:-))
http://andreeadragomir.blogspot.ro/2008/09/pofta-de-mancare.html
Vaaaaai :)))
:-))
a castigat cineva? :)
Evident :) uite aici:
http://bogdanasblog.blogspot.ro/2014/01/cine-merge-la-nica-si-povestile-sale.html?m=1