Imaginea de sine si cumintenia

Cum sa ne crestem oare fetele in ziua de azi cand peste tot dam de imaginea „femeii ideale”? Cand stima de sine si increderea in propriile forte si calitati au intrat undeva intr-un con de umbra, iar imaginea de sine a devenit prioritara? Recunosc ca nu am realizat pana de curand faptul ca, exact asa cum spune si Urania in materialul de mai jos, atunci cand ne intalnim pentru prima data cu o fetita, instantaneu ne ies din gura cuvintele „Vai, ce fetita frumoasa!” Si totusi, in marea majoritate a cazurilor asa este. Sau: „Vai, ce fetita cuminte!”. Si uite asa, frumusetea si cumintenia sunt ridicate la rang de virtuti si devin standarde dupa care judecam in cel mai superficial mod cu putinta o copila. Mesajul pe termen lung este ca trebuie sa se incadreze in aceste canoane de frumusete si sa fie conforma cu nivelul de „cumintenie” acceptat ca si norma sociala. La fel am fost crescute si multe dintre noi, iar cele care au reusit sa se rupa de aceste etichete, au fost catalogate ca fiind ciudate, excentrice sau poate si mai rau. Si daca va uitati la rafturile magazinelor de jucarii, segregarea pe sexe este atat de vizibila incat eu am ajuns sa am oroare de momentele in care trebuie sa intru in ele. Zona de fetite este roza, de un roz care imi zgarie retina, cu papusi, case de papusi, seturi de coafor si makeup, aspiratoare, mopuri, bucatarii, tigai si seturi de farfurii, pe diverse variatiuni de roz. Zona baietilor este cu masinute, spidermani, unelte, avioane. De mici ii canalizam pe directii clar stabilite: fetele...