Doua cuvinte, doua directii de urmat in lunile astea de primavara, care m-ar aduce mai aproape de „idealul” meu despre mine: hidratare si tonifiere.
Nu stiu cum Dumnezeului se face, insa odata venita toamna, pe mine ma apuca o lene in ceea ce ma priveste, un fel de laissez faire sau poate mai bine „j m’en fiche”. Vine iarna, si nu, nu dau iama in porc, desi il mananc cu mare placere, dupa care vine Revelionul, invariabil imi fac eu niste planuri, ce sa schimb, ce sa fac ALTFEL decat am facut in ultimele luni si asa mai departe. Rezolutii mentale… Dupa care, mai trece un strop de timp, vine vremea frumoasa (a se vedea cerul albastru si soarele din ultimele zile) si ma apuca amocul. Aoleu, nu am facut nimic, trebuie sa ma apuc sa fac, tralalala.
E un proces care este cu preponderenta specific femeilor, desi nici barbatii nu-s scutiti de probleme din acestea „existentiale”.
Acum, spre deosebire de alte femei, la mine beleaua nu este greutatea. Slava Domnului, am exact atatea kilograme cate imi doresc sa am, si chiar daca am fluctuatii, astea sunt de maxim +/- 3 kilograme pe an. De fapt am un ciclu, cu un „high” de 57-58 pe la inceputul lui decembrie si un „low” de 53 prin iunie. Logic si normal, fiindca primavara si vara am legume si fructe la discretie, proaspete pe care le-as manca 365 de zile pe an daca as putea.
Repet, problema mea nu este greutatea. Insa la capitolul tonifiere si hidratare stau nitel cam dezastruos.
In afara de a pendula dupa copii prin casa (oare asta se pune ca „miscare” sau „sport”?) nu am mai facut nimic de prin iulie anul trecut, cand mergeam cam de doua-trei ori pe saptamana la sala, aveam program de cate o ora de banda si exercitii, plus aparate, timp in care fiica-mea avea ora de inot, dupa care, inca 40 de minute in care eu inotam cam un kilometru, iar ea se balacea. Nu pot descrie cat de bine ma simteam si cata energie si spor aveam in zilele acelea.
Nu mai spun ca din motive de „cutting costs” in bugetul familial am renuntat si la abonamentul de la Beautyferia si asa s-a dus si ultima reduta, fiindca acela ma scotea din incurcatura si imi mentinea picioarele impecabile, fara gropite, si abdomentul ferm.
Cu hidratarea am ajuns cat de cat la un nivel de bun simt. M-am resemnat cu bautul apei, insa beau ceaiuri, cam un litru jumate pe zi. Sunt pe linia de plutire, insa tenul si pielea mea inca imi spun ca mai e mult pana voi evolua din stadiul de soparla.
Ne-am apucat cu tot familionul sa mai facem seara niste exercitii. O avem pe o tanti, pe Smart TV-ul de la Samsung, care face niste sesiuni de streching si ceva yoga, si e mai mare rasul, sa vezi trei oameni (eu, Radu si cu Rebecca) cum se contorsioneaza in fata televizorului, si inca doua fiinte mai mici care se holbeaza a nedumerire, soc si groaza la noi pe tot parcursul celor zece minute. La final suntem cu ochii scosi din orbite si ne prabusim ca valizele, pe canapea, toti trei.
Astept zilele lungi ca sa incepem sa facem plimbari la fel de lungi prin cartier, unii pe jos, altii cu bicicletele.
Si cu asta, am mai realizat ceva: ca eu astept. Si ca asteptand nu mi se intampla absolut nimic. Ca vremea de afara e doar o scuza, ca lungimea zilei este si ea o scuza, si ca daca vreau cu adevarat, apai nu mai am nici o scuza.
Si eu care mi-am pus in cap ca vreau sa inot la Swimathon anul asta… Pai daca mai stau mult asteptand, dupa primele cinci bazine imi dau duhul….
Daca sunteti si voi in aceeasi situatie ca mine, va recomand sa o urmariti pe Maria Kang si al ei No excuse mom. Acum, pe bune, daca nu sunt la mijloc probleme de sanatate, chiar ca nu avem nici o scuza.
Si cand voi fi mare, vreau sa am abdomenul ei.
Well… imi cam suna cunoscut… La fel ca tine, cu kg nici eu nu am o problema. Pendulez pe la un 54-55, ceea ce ma multumeste. Problema este ca ..uit sa beau apa. De fapt beau foarte putina, desi aparatul Cumpana e la 2 m de biroul meu si toti colegii vin in pelerinaj la el..:(.
Cat despre sport, asta e subiectul care intr-adevar ma frustreaza…Pentru ca mergeam la gim de 2 ori pe saptamana, inclusiv in perioada sarcinii am mers si am facut gimnastica adecvata.. Si mi-e dor de cat de misto ma simteam cand plecam de acolo…si mi-e dor, sincer spun!, de acea ora NUMAI PENTRU MINE (stiu ca suna oribil de nasolo..dar..asta e adevarul)…. De ce nu mai merg? Scuze pot insira o multime…In rezumat timpul si oboseala dupa 8 ore de munca si inca vreo 2 de alergat in parc dupa copil… Iar acasa nu reusesc sa fac (desi 50% din ce faceam acolo se poate face si acasa) pentru ca pe mine daca nu ma impinge cineva de la spate..nu fac sport..:((
Hai ca poate m-ai facut sa imi revizuiesc atitudinea. Uite, tocmai am baut un mare pahar cu apa! :) Multumesc:))
Vio, dar nu suna deloc oribil si nasol. De ora aia cred ca avem nevoie toate. Ca sa ne reincarcam cu energie. Nu ii diminua importanta, si mai ales sa nu te simti niciodata vinovata pentru ca ai nevoie de asa ceva :)
Bogdana,eu sunt la cura de cand ma stiu:)acum,poate este o corvoada, nici eu nu mai stiu,mi-am asumat-o si am rebotezat-o in grija fata de ceea ce mananc.La kilograme nu m-am uitat niciodata,ci doar la mine,la felul in care ma simt si in care arat.Apa beau multa,multa insa tot piele de reptila am.Si aici vroiam sa ajung de fapt: problema mea are radacini la tiroida,la hormoni.Indiferent de cat de multa apa beau,am tegumente uscate..poti investiga,chiar daca nu ai un diagnostic per se sau nu simti vreun simptom. Partea buna e ca ma pot ajuta de creme si uleiuri (mai ales de migdale). Si ca tot pomeneai de miscare: am alergat cu si dupa fetita mea multe multe luni dupa ce a descoperit mersul biped si deja dupa 2 saptamani de stat la birou simt ca trebuie sa fac ceva si sa reechlibrez balanta.intrebarea este caaaaaaaaand?:)
Oricum,thanks for the heads up!
A,si m-am lasat de liste intocmite mai mult sau mai putin mental la inceput de an!cu cat au fost mai lungi (restante din anii anteriori) cu atat s-au diminuat sansele de infaptuire!iau totul a la long,analizez si ma decid ce vreau sa fac la momentul propice…adica,imi dau o sansa:)
Simona
Simona
Eu sunt cu analizele relativ la zi, si cand zic asta ma refer la cele de tiroida. e Functionala, nu are nimic, totul e in parametri normali.
Ai mare dreptate, cred ca pericolul vine tocmai din abordarile de tipul „mai am timp..”, „ma apuc de maine..”, etc. Mi-a dat de gandit articolul tau si acum la 5 luni dupa nastere sunt mai motivata ca oricand sa fac ceva pentru mine, sa arat si sa ma simt mai bine. Si cred ca o mamica activa si care se simte bine in pielea ei este o mamica mai buna, mai fericita si mai pregatita de joaca. :)
Mult spor la miscare!
hai, spor si tie :)
Suna bine .. cand voi fi mare vreau sa am abdomenul ei! :)
Eu de curand m-am apucat de zumba. De ce zumba? pentru ca e ff aproape de casa si deh, sa nu lipsesc mult de langa copil :) Parca e mai bine, am un tonus mai bun zic eu.
Cu greutatea nu am deloc probleme, insa burtica a ramas, dupa 1 an si un pic de la nastere inca am o burtica de toata frumusetea, Si cu muschii pectorali .. dupa atata alaptat, care continua si in prezent, pieptul si-a pierdut forma de alta data. Chiar vroiam sa te intreb, mai ales ca ai alaptat muult timp, ce e de facut in privinta asta?
Alina Tuduran
Alina, mi-ai pus o intrebare la care habar nu am ce sa iti raspund :)))) am alaptat eu aproape cinci ani, insa avantajul mare a fost ca eu inainte eram de cupa AA. Dupa fiecare nastere am avut niste pepeni uriasi, care insa dupa primele saptamani au ajuns la niste dimensiuni decente, cam de cupa B. De cand am terminat cu alaptatul am cam revenit la AA si poate s-au lasat o idee, insa nu e vizibil decat daca te uiti cu lupa :) deci nu stiu ce sa iti raspund, fiindca sunt departe de a fi posesoarea unui bust generos…
Multumesc Bogdana, deci o sa am rabdare, timpul isi va spune cuvantul. O sa vad cum va fi dupa ce nu voi mai alapta. Ai pus linkul de la No excuse mom si mi-ai dat de treaba :))) Am sa caut exercitii pt grupa de muschi care ma intereseaza.
Ai un blog f fain. Multumesc! iti spun din umbra, chiar daca nu comentez mai des, apreciez informatiile pe care le transmiti mai ales in ceea ce priveste parentingul.