E bine.

Hang in there, Bogdana, mai e putin-putin si terminam si-a doua. Asta daca nu ne termina ea inainte. Mai sunt ultimele hopuri, cele doua mirifice evaluari nationale, care, oricat am declara noi sus si tare, ca ne lasa reci, tot ne scot peri albi. Asta, fiindca fara sa vreau, ajung sa ma uit pe temele ei (ceea ce nu faceam inainte) si sa fac precum o oala kukta in interior, fara a lasa vreun semn de disperare sa transpire in mediul extern, cand vad ce vad. Litere mancate, dezacorduri ici si colo, raspunsurile la intrebari sunt putin spus laconice – spartanii ar aprecia textele ei concise, scurte si la obiect. uof, si o inteleg, este cu gandul la vacanta deja, viseaza plaje aurii si ape limpezi, eu la fel pe langa ea. Abia asteapta sa mearga si la summer camp, cand i-am aratat programul am avut ceva emotii, ma asteptam sa imi traga un mic perdaf , gen: „cum adica, abia termin scoala si iar ma bagi la alta scoala?!?”, insa nici vorba. A citit tenis, inot, Lego, dans, body-painting, i s-au luminat ochii si m-a si intrebat: de cand ma duci?

In cartier miroase ametitor a iasomie si a tei, m-as plimba cu orele pe strazi, fara sa ma satur. Zilele trec in sesiuni: asta e saptamana irisilor, trandafirii deja se trec, salcamii s-au dus de vreo doua saptamani, vin teii din urma. Peste inca vreo doua saptamani avem si corcodusul copt, visinii la fel, si gata a venit vara, sufletul imi poate respira a praf, si a caldura, a zile lungi, apusuri calde, ploi fierbinti, asfalt incins. Am iesit din hibernare :)

Baietii mi se incaiera fara numar, fara numar, cornute sunt ca zodii, cornute sunt ca si comportament. Zi de zi am parte de niste cock fight-uri, din te miri ce, inclusiv o amarata de ordine a intrarii in masina poate sa fie motiv de mare tragedie. Se incaiera, se trag, se strang, se ciupesc si se pocnesc, se mai si scuipa, iar panseluta din mine se oripileaza de fiecare data cand ii vede, insa cel putin la fel de mult se se iubesc, foarte fatis si vadit. Se pupa, se iau in brate si in mod clar, unul nu poate fara celalalt, pana si plansul il fac in cor, la unison, pe exact aceleasi tonalitati, si ating in acelasi timp notele cele mai inalte, alea de pot crapa si un geam bullet proof.

Mi-e bine. E bine.

 

 

 

 

4 Comments

  1. Hi!Hi! In masina sa se intre in ordinea nasterii, nu?
    Eu ma oftic ca evaluarea pica exact dupa 1 iunie…oricum la final de an sunt foarte obositi. Stai calma si caietul fiica-mii arata groaznic. Ca ieri i-am rupt foaia si am pus-o sa scrie textul din nou.Chit ca se smiorcaia. La clasa I avea caiete mai ingrijite ca acum.

    Reply
  2. M-ai dat gata cu textul asta… un iz de „ciresarii” amestecat cu „liceenii”, miros de vacante de vara la bunici… Hai ca m-am „nostalgit” si eu.. ;)

    Reply
    • asa-i? :) si eu tot la ciresarii m-am gandit :)

      Reply
  3. :)))) si fiica mea este berbec si ma impunge la propriu :)))

    Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *