Cine se scoala de dimineata….

Cine se scoala de dimineata….

Acum vreo doua saptamani citeam articolul Amei, cu o evidenta admiratie pentru ceea ce a reusit sa faca cu trezitul dimineata si mi-am pus in cap sa profit si eu de rasariturile astea de vara pentru a-mi seta un ritm pe care sa il respect a la long.

Problema e ca, spre deosebire de Ama, care o are pe Natalia de varsta mezinului meu, eu mai am in plus, in spate, niste ani seriosi de nedormit datorati celorlalti doi copii mai mari, asa ca ma astept oarecumva sa dureze pana ma voi obisnui. Deocamdata sunt infiorator de greu de trezit, trage Radu de mine sisific, si la un moment dat chiar se lasa pagubas si se descurca saracul cu trei copii intre 7 si 8 dimineata. In weekenduri la fel, cand intind coarda si mai tare si dorm pana spre 9-9:30 si cand ma trezesc gasesc copiii mancati, spalati si imbracati. Da, imi crapa obrazul de rusine, la modul cel mai serios, insa este ceva ce pur si simplu este inca dincolo de putinta mea de a controla.

Pe de alta parte, imi este dor de diminetile ultra-matinale de vara, in care este inca racoare, liniste (eu ma trezesc acum cu zgomotul baroaselor si a picamerelor de la casa vecina!) si nu se aud decat trilurile vrabiutelor. Vineri am incercat si chiar mi-a reusit o trezire pe la 6:20, le-am pregatit tuturor cafelele si sticlele cu laptele de dimineata, mi-am aruncat echipamentul de alergare pe mine si am si alergat vreo 25 de minute. M-am reintors plina de energie si asa am fost toata ziua, in conditiile in care am mers si cu copiii la inot, si mi-am facut si eu kilometrul de pregatire pentru Swimathon (by the way, am noutati, revin cu o postare separata!), iar seara am mers si la meci, ceea ce presupune o plimbare destul de lunga perpedes pana la stadion. It felt good, really good.

Bonus: asta este de acum cinci ani <3

Nu imi ramane decat sa urmez instructiunile Amei si sa sper ca totul va fi la fel de smooth si relaxat, la fel cum a fost si la celelalte „hopuri” pe care le-am trecut pe nesimtite in ultimele doua luni: lasatul de fumat si (re)intoarcerea la sport :)

4 Comments

  1. Oh, ma bucur nespus ca te-am inspirat! :) Intre timp Natalia se trezeste undeva la 6-6.30, deci noi toti am devenit foarte matinali. Dar, chiar daca nu mai apuc sa lucrez cat doresc, diminetile de vara incepute relaxat, impreuna, avand timp de micul dejun, ma umplu oricum de energie pentru o zi intreaga :)

    Reply
    • :) well, nu ar fi prima oara cand ma inspiri, insa acum m-ai pus serios pe ganduri de cand am citit articolul tau :) asa ca wish me luck si tine-mi pumnii! azi mi-a iesit, m-am trezit la sase si douazeci. nu am alergat, ca nu am mai apucat si oricum aveam pilates azi, dar maine ma duc sa alerg, parol!

      Reply
  2. Ooo, un articol de care chiar aveam nevoie. De cand cu fetita (1,5 ani), toate treburile curat, mancare, citit raman dupa ora 22. Si uite asa ma prinde si 2 noaptea si se acumuleaza oboseala. Mi-am propus si eu sa ma trezesc la 6, sper sa reusesc, macar acum ca tot a venit vara si diminetile sunt asa frumoase. Ma apuc sa imi pun biletele prin casa, sa ma tin de ce imi propun. O zi frumoasa!

    Reply
    • lasa biletelele de prin casa, pune-le mental :) si pe bune, incearca o data sa prinzi un rasarit din asta de mai-iunie, sunt fabuloase!

      Reply

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *