Spoiler alert: am scris al naibii de mult.

Manafu m-a prezentat la Social Media for Parents, ca fiind cea care avea sa pastoreasca prima jumatate a conferintei, si a povestit pe scurt cum a ajuns sa ma cunoasca, impartasindu-le celor din sala faptul ca ne-am cunoscut in timp ce eu ma ocupam intens de un caz umanitar. Adevarul este undeva pe acolo, insa contextul a fost mai larg. Eram la un eveniment de-al lui, acum trei ani de zile, un eveniment numit „Online PR Bootcamp”. Impropriu spus eveniment, era un curs despre PR-ul online, iar eu, ca sa pot participa la el, platisem taxa aferenta, care era in jur de 1000 de lei, din cate imi amintesc eu. La momentul respectiv scriam pe blog de ceva ani, aveam deja cititori fideli, comunitate and so on, insa implicandu-ma in cazul umanitar am realizat ca nu prea stiu mare lucru despre promovare, PR, socializare and stuff. Si mi-am facut un calcul rapid, gandindu-ma ca da, poate ar prinde mai bine sa donez cei 1000 de lei direct la Bibi, in loc sa ii bag in cont lui Manafu (e o gluma, Cristi, da?), dar ca de fapt, mia aia de lei, o investesc in ceva mai valoros, si ca in cateva luni, ceea ce invat acolo s-ar putea sa aduca mult mai multe mii in contul lui Bibi. Este o poveste pe care nu o stie nimeni, dar in contextul de fata merita spusa. La evenimentul cu pricina ar fi trebuit sa il cunosc pe Chinezu, numai ca in ziua aia s-a nascut mezina lui, Patricia, asa ca numai chef sa fie speaker nu a mai avut :).

De atunci am fost la multe evenimente Evensys. De la Webstock, la Digital Divas, PR Forum, Social Media Summit, you name it. Din punctul de vedere al omului care a facut procedurare la viata lui, pot spune ca Evensys functioneaza ca un ceas elvetian cand vine vorba de organizarea evenimentelor. Totul este ca la carte, nici o rotita nu scartaie in angrenaj, daca totusi exista probleme sunt rezolvate atat de repede si atat de eficient, ca multi nici nu isi dau seama ca au existat probleme. Si nu vorbesc de un eveniment de 100 de persoane, ci evenimente de cate 5-600 de oameni. Mai mult toate acestea mai au un atu: multe dintre ele sunt gratuite pentru participanti. Asta inseamna ca orice blogger incepator poate ajunge acolo si bazandu-se pe propriul papagal, poate lega niste relatii.

Nu ridic in slavi Evensys, atentie! Explic toate aceste lucruri exclusiv prin prisma omului care a organizat evenimente si care a procedurat si a optimizat activitati. Constat o stare de fapt.

Spun toate lucrurile astea in lumina aftermath-ului celei de a doua editii a SMfP, care iar a inflamat spiritele. Nu iau partea nimanui, nu sunt absolut deloc partinitoare, calitatea mea de moderator acolo conteaza in context cat negru sub unghie. Privit la rece a fost un eveniment excelent organizat, cu o tematica buna, vorbitori ok, de calitate, dar care a fost facut putin pe repede inainte (desfasurarea de forte a durat o luna si un pic) lucru care s-a vazut, mai ales pentru un ochi avizat.

Acum care e treaba cu SMfP-ul asta? Unul din lucrurile pe care i le-am spus acum trei ani lui Manafu a fost ca absolut nimeni habar nu are ca in tara asta exista o nisa de parenting. Cand am aflat ca din blogging se castiga si bani era sa cad pe jos, nici prin cap nu ma gandisem la asta cand m-am apucat de blog. Eu ii citeam pe Badici, ma indragostisem de ideea de a relata pe un blog ce se intampla cu sarcina, si pur si simplu m-am luat dupa Badici. Cand am cunoscut-o prima data pe Simina Badica mi se parea ceva gen super vedeta, ubercool (si acum e la fel), am avut impulsul de a-i lua autograf (se lasa cu martusiri serioase in articolul asta). Blogul il aveam de pe la inceputul lui 2008, cand la o discutie cu o prietena, mi-a zis ca e la moda sa iti faci blog, drept pentru care m-am dus acasa si am tastat blogspot.com si mi-am facut blogul, a doua zi uitand de el, obviously. Au trecut aproape opt luni pana sa scriu efectiv pe el (deci, la origine NU a fost creat ca un blog de sarcina!).

Manafu a bagat la tartacuta ideea ridicata la fileu de mine si noua luni mai tarziu, din Evensys s-a nascut „Social Media for Parents” SMfP, pe scurt. Eu am fost speaker atunci, rememorand, parca eram o caprioara speriata de vanatori: am fost in panel cu Alice Nastase Buciuta, care era un fel de dinozaur in public speaking si era arhicunoscuta, iubita si admirata, iar eu paream ratusca cea urata (ok, urata nu-s, dar ma simteam pe dinafara) si morcovul a fost si mai intens resimtit. Irelevant, oricum la final m-am blocat si mai tare. Nu am amintiri placute din ziua aia, insa alea sunt la mine, evenimentul fiind, de altfel, unul reusit. Acolo am cunoscut-o personal pe Monica Jitariuc, care mi s-a parut awesome (ceea ce si este) – Monica, toata lumea isi aminteste si acum prezentarea ta!

Faza este ca abia dupa acest eveniment am inceput sa fim luate in serios, noi bloggeritele de pe nisa de parenting. Ulterior a aparut Ana Nicolescu – Mamica Urbana, cu evenimente speciale pentru aceasta nisa, la care a fost fie organizator, fie co-organizator, evenimente care au sudat relatiile intre noi.

Dupa aceasta prima editie, din anul de gratie 2013 am inceput sa am campanii platite pe blog. Hait, ca un alt fenomen si-a facut aparitia: unii dintre cititori, obisnuiti din 2008 si pana in 2012 cu continut gratuit, s-a simtit lezati, deranjati, ofuscati, tradati. Sentimente firesti, si totusi nu, atata timp cat regulile mele sunt foarte clare legate de campaniile in care ma implic: nu ma asociez cu niciun brand in care nu cred, pe care nu-l folosesc, care dauneaza sanatatii si lista poate continua. Imi pare rau de oamenii pe care i-am dezamagit cu articolele mele publicitare, in care totusi cred ca am mentinut un limbaj echilibrat, nu am ridicat in slavi produse si ca m-am axat pe transmiterea unor informatii de calitate, si mai mult, oricat de contestata as fi fost, eu STIU ca mi-am mentinut verticalitatea.

Da, am in mod regulat campanii platite pe acest blog, sunt la fel de mandra de ele, la fel cum sunt de fiecare articol scris de mine in ultimii sase ani, mi le-am asumat, pe fiecare dintre ele, cu bune, cu rele.

Da, se poate ajunge sa castigi bani cu blogul, atata timp cat asta este ultimul obiectiv din lista ta personala atunci cand te decizi sa iti faci un blog. Nu ma apuc acum sa fac filosofia bloggingului, sunt altii mai experti decat mine pe zona asta.

Revin la cea de a doua editie a SMfP. Care a avut doua parti, complet diferite, una axata pe parenting si una axata pe social media-online-blogging. Pentru mine nici unul din subiectele astea nu imi este nou. Am tocit atata parentingul ca acum imi vine sa bag in subsol toate cartile de parenting, ca le stiu by heart. Sunt in acea perioada in care uneori chiar zambesc condescendent cand mai citesc articole ca ale Ioanei din ultima vreme (iarta-ma, Ioana, dar ma simt uneori dinozaur, genul „been there, done that”), si zambesc mai ales duios, ca stiu ca este intr-o efervescenta a scrisului in care am fost si eu in ultimele luni de sarcina, dominata de hormoni. Este pentru ea si perioada de „nesting” si mi se pare super dulce, fiindca imi retraiesc eu insami niste momente din sarcina si imediat de dupa.

Conferinta asta, din punct de vedere al continutului NU mi-a adus NIMIC NOU. Si mai sunt cateva doamne care stiu ca sunt in aceeasi situatie.

Si totusi, pentru restul de 80% nu a fost asa. In calitatea mea de moderator, am stat in primul panel cu fata la oamenii din sala. Dragile mele, habar nu aveti ce se citea pe fetele lor. Unele persoane auzeau pentru prima data ce spune Urania si ce transmite ea de fapt. Sau Gaspar. Unele informatii erau cu titlu de revelatie, „breaking news”. Deci, da, pentru aia 80% a fost plus valoare.

Plus valoare oferita gratuit, fiindca altfel, daca mergi la o conferinta de parenting trebuie sa platesti. Revenind la prima poveste: eu am platit bani grei pentru plus valoarea pe care mi-o doream la momentul respectiv. Uitandu-ma retrospectiv, si negandindu-ma deloc la bani, am castigat inmiit in materie de relatii si prietenii.

Deci, oferita gratuit. Acum, daca cineva organizeaza un eveniment, altcineva trebuie sa plateasca, nu? Si daca nu platesc participantii, atunci platesc sponsorii, right? Si asa am ajuns si la cei doi speakeri din partea sponsorilor. Doua doamne, una din partea Orange care a vorbit despre securitatea pe internet si care a impartit prezentarea cu o alta doamna de la Salvati Copiii, si cea de a doua, Boyana Dragomir, care a vorbit despre un centru nou, Little Gym, si de fapt a povestit mai mult despre cat de importanta e miscarea pentru copii (hello, traim intr-o tara cu 40% rata de obezitate la copii), speakeri care nu numai ca au avut subiecte interesante, insa mai mult decat atat, si-au construit prezentarea in jurul acestor subiecte, nu in jurul brandului pe care il reprezentau.

La fel ca in timpul conferintei, ma opresc aici cu povestitul, ca am scris deja prea mult si mi-e ca nu apuca nimeni sa citeasca romanul asta. Luni (sper!) voi reveni cu partea a doua si cu concluziile legate de acest eveniment, ce a fost bine, ce putea fi si mai bine, de ce ar trebui sa ne ajutam mai mult unii pe altii, in loc sa ne ciondanim, de ce daca criticam trebuie sa o facem in cunostinta de cauza, si mai ales sa nu raportam un intreg eveniment exclusiv prin prisma noastra. Si cred ca vorbesc destul de echidistant, atata timp cat repet, aceasta conferinta avea 0,1% sanse sa imi aduca informatii noi din nisa de parenting, si la care totusi as fi mers, chiar daca nu eram moderatoare.