Transformer – the real thing

Pe la inceputul lunii am primit in teste un Asus Transformer Book T100, iar eu m-am simtit foarte responsabilizata de toata treaba asta, fiindca era prima revenire la Windows, dupa mai bine de trei ani si o reintoarcere la ideea de laptop conventional. Mai mult, nu-s de meserie IT-ista, cu siguranta sunt mult mai tehnica decat 90% din consoartele mele, dar totusi, nu pot face aroganta de a zice ca sunt o experta. Transformer este, in acceptiunea mea, un ultra-portabil compact ce combina practic un laptop cu o tableta si te lasa efectiv sa schimbi cele doua atribute instantaneu. Acesta a fost primul lucru care m-a surprins la el si dupa cum se spune, “prima impresie conteaza cel mai mult”. Poate ca surprinderea mea vine si din faptul ca nu am mai utilizat niciodata pana acum un astfel de echipament care imbina cele doua functii – tableta si ultraportabil. Altfel, tablete avem acasa de toate tipurile (pe iOS si Android) si ultraportabil am avut pana la Mac-ul meu actual. T100 are, conform specificatiilor, aproximativ 1kg (display-ul “tableta” de 10 inchi + unitatea de docare cu tastatura). Dupa standardele mele, nu pot spune ca e usor, daca il consideri tableta, dar nici ca e greu, daca il consideri laptop :). Designul lui T100 este unul destul de sobru, dar si elegant, are nota 10 din punctul asta de vedere, fiindca e simplu, finut si fara briz-brizuri inutile, nu e nici roz cu floricele si nici auriu metalizat. Ce mi-a placut, intr-o ordine aleatoare: –        Bateria tine mult, ofera o autonomie foarte mare chiar daca il lasi cu aplicatiile deschise –        Are Office Home...

Inconstienta sau prostie?

Sincer, am obosit de toate comparatiile astea cu „pe vremea mea” sau „uite, si eu am mancat/am facut/am…. cand eram mic, si-am supravietuit”. Marul discordiei: ultima reglementare intrata in vigoare in aceasta duminica, legata de obligativitatea purtarii centurii de siguranta de catre copii. Iata o reactie, a unei persoane publice, care in aceasta primavara a candidat ca independent pentru un post de europarlamentar. Un om care altfel promoveaza niste valori puternice, este pro-viata, fiind un crestin ortodox declarat. Eu stau si ma intreb cum intra totusi, in masina lui de cinci locuri, el cu sotia si cu cei noua copii. La Maria gasiti alte „exemplare” similare si tot la ea aveti si un interviu cu Titi Aur. In vara asta, iesind din parcarea de la Penny din Sinaia am avut un moment din ala de „ramai” prost. In masina din fata mea, era un copil cocotat in spatele banchetei, in zona lunetei. Statea acolo, intins, cat era luneta de lunga. De mai multe ori am vazut copii mici in bratele mamelor lor, pe scaunul din dreapta. Sau copii cocotati pe cotiera dintre cele doua scaune din fata. Imi aduc aminte de o cunostinta, tata a doi baieti, in a carui masina m-am urcat, si cand sa cobor nu am putut, pana nu a venit el sa imi deschida. Mi-a povestit ca a recurs la masura asta de siguranta dupa ce unul din ei a deschis masina in mers si a fost la un pas sa sara din masina. L-am intrebat de ce nu stau baietii in centura, mi-a motivat ca „ah, pai sunt baieti, cum sa stea in centura?”...

Din nou la maternitate

Maine dimineata am emotii uriase. Voi fi prezenta la Maternitatea Polizu, unde fetele de la Asociatia Unu si Unu vor livra prima serie de cuiburi si seturi crosetate in campania Fire de Dragoste. Stiti cum ma simt? Sau de fapt, cum ne simtim noi, cei care am facut parte din echipa de la Swimathon? E priceless, si cred ca maine o sa se lase cu multe lacrimi de emotie si bucurie :) Nu pot sa nu ii mai amintesc o data pe toti cei care au facut posibil acest moment, prin donatiile lor, de la Organic Baby, Adriana, Natalia, Liana, Gabriela, Oana, Bianca si iile sale, Dan, Roxana, casa de avocatura care a donat o suma intrata in istoria Swimathonului, si multi, multi altii. In total s-au strans aproape 10.000 de lei, si iata-i cum au prins forma, viata si culoare! Daca vreti si voi sa simtiti fiorul acesta pe care numai gestul de a darui ti-l poate oferi, va asteptam cu donatii in continuare, mai ales ca mai e putin pana duminica, ziua „z” in care alergam la stafeta. Va povestesc mai multe dupa ziua de maine :)...

Aventura Air France – Disneyland

Vineri la Webstock, Sabina a venit la mine sa ma intrebe cum am reusit pana la urma sa imi recuperez copila din Paris, ca s-a tot gandit la noi, cat a fost si ea plecata si mai mult decat atat, chiar fusese intrebata la randul ei de alte persoane daca stie ce s-a mai intamplat cu fiica-mea. Am si zis ca Rebecca a devenit copila online-ului, ca toata lumea s-a pus pe jar in urma cu zece zile, in momentul in care am aflat ca nu mai are zbor de intoarcere. Rad eu acum, insa cele doua zile in care ne-am zbatut numai funny nu au fost. Totul a inceput in momentul in care tatal ei a facut rezervari pentru o excursie la Disneyland, cu plecare joi dimineata pe 18 septembrie, la ora 7:15, aterizare 9:25 (ora Frantei) si intoarcere duminica seara, tot cu Air France, cu zborul de 19:10 (aterizare ora 23:00 ora Romaniei). A fost ales planul asta de zbor in ideea sa prinda cat mai mult din „experienta Disney”, fiindca in felul asta castiga foarte mult din ziua de joi, dar si din ziua de duminica.  Tot bookingul a fost facut online prin site-ul Disneyland Paris. Air France a intrat pe 15 septembrie (daca ma insel sa ma corectati) in greva. Marti dupa amiaza, cu aproape doua zile inainte de plecare, tatal Rebeccai, Dan, primeste mesaj ca zborul de 7:15 a fost anulat. Suna in Call Center-ul AF si sunt mutati pe o cursa Tarom, cea de 12:50. Vorbim deja aceeasi ruta, dar un delay de peste 4 ore si jumatate intre zboruri, care conform cu...

Amestecate

Azi dimineata, dupa alergarea obisnuita am intrat in baie sa fac un dus fierbinte sa relaxez muschii care-s ca piatra dupa o ora de fuga pe betoane. Cand am iesit, de pe oglinda aburita imi zambea larg o Minnie desenata de Chiti. Nu stiu cand a desenat-o, banuiesc ca aseara, insa mi-a inseninat toata ziua. Imi e din ce in ce mai greu sa alerg pe ruta mea obisnuita, 2-3 ture de Izvor si o tura de Casa Poporului. Este plin de noxe, azi chiar mi s-a rascolit stomacul la un moment dat, plin de masinile celor de la RDS care au senzatia ca si-au cumparat strada si sunt parcati si pe trei randuri, de am ajuns sa alerg pe prima banda de pe carosabil, din cauza lor. Mi-am zis ca daca si la urmatoarea alergare gasesc acelasi haos, imi intrerup alergarea si le fac poze. Nu mai scriu despre copii, si o parte din mine regreta asta, insa imi e din ce in ce mai greu sa pun in cuvinte ce se intampla pe la noi. Ei cresc, am intrat intr-o rutina din asta frumoasa, in care totul curge asa linistit, ca un rau la campie. Nu facem lucruri spectaculoase, ne iubim, ne jucam, ne mai si plictisim si ne mai si ciondanim, dar oarecumva totul s-a asezat. Asa e cu copii mai mari :) Maine ma duc la webstock, asa ca o sa va stresez si pe aici si pe facebook cu chestii legate de online si PR. Asta pentru ca ma intereseaza si sper sa va intereseze si pe voi, care activati pe zona asta. Daca...