Raspunsul este simplu, nu e niciun trick question: as da faliment.

Fiindca nu exista data sa nu plec de acolo cu buzunarul golit si doua (pardon, trei) pungi imense din care nu lipsesc: macar un set de asternut (sau mai multe, sau o perna, desi mai am alte „n” perne acasa), cel putin un pachet de servetele, un bol de salata (da, din ala indecent de mare, la 9,90), cateva cutii de pungi cu fermoar (am facut ochii mari ultima data, ca au bagat in stoc doua marimi noi), cel putin un animalut de plus, cate o cutie de creta pentru copii,  una de carioci, niste rame, cateva becuri, cutii de depozitat pentru jucarii, seturi impletite pentru baie, nelipsitele mele orhidee si multe alte chestii fara de care existenta noastra ar fi in mod iremediabil viciata.

Ultima oara cand am fost am luat cu trei seturi de asternut. Am zis initial sa ii cumpar Rebeccai, dupa care am zis „cum sa ii luam doar ei, trebuie sa le luam si baietilor”, deci am luat trei. Noi de fapt ne dusesem sa cautam biblioteca si scaune de sufragerie, ca ne ajunsese cutitul la os cu scaunele vechi, cumparate acum peste un deceniu si vandalizate de baieti. Biblioteca nu am cumparat, cu scaunele a ramas ca facem comanda online si de bucurie ca am ajuns la concluziile astea, am intrat si la zona de food, si-am cumparat somon, gem de merisor, suc, ceapa prajita, salata de hering, pasta de peste, biscuiti si altele.

Comanda online am dat-o cateva zile mai tarziu. Mi s-a parut cam complicat procedeul, partea cu copy si paste nu am inteles-o si astept momentul in care o sa existe un buton cu cosulet pe el. La fel de neinteles mi s-a parut taxa de colectare, care este nu mai putin de 49 de lei. Peste asta este taxa de livrare, de 1 leu pe kilogram. Pentru cele opt scaune ale noastre am platit in plus fix 100 de lei. Produsele au venit cand noi eram plecati din Bucuresti, iar la intoarcere ne-am apucat sa le montam in tipetele de incantare ale copiilor. Baietii si Rebe si-au ales din cele doua culori pentru propriile scaune, de fapt si le-au insusit pe cele trei albastre, restul de cinci fiind de un galben mustar.

Surpriza a fost la ultimul colet, in care am descoperit ca de fapt nu era nici galben, nici albastru, ci alb. Initial am zis hai ca il pastram asa, ca va fi „oaia” alba a camerei, insa cand am desfacut coletul mai mult am realizat ca de fapt era din familia scaunelor noastre, insa era scaun de bar. Uite-asa ne-am avantat in aventura procedurii de retur si customer care. Despre care, long story short, nu am decat cuvinte de lauda, in cinci minute (desi era duminica dupa amiaza, aproape seara) mi s-a inregistrat sesizarea prin telefon, a doua zi, luni dimineata, a venit curierul sa ridice coletul trimis gresit, marti a ajuns la ei, joi am fost sunata ca a fost trimis produsul corect si vineri a ajuns la noi si scaunul buclucas, iar saptamana urmatoare am fost sunata din nou de la IKEA sa fiu intrebata daca e totul ok, daca-s multumita si daca pot sa treaca la status „rezolvat” la sesizarea mea. Overall, experienta a fost ok, mai mult decat ok, mai ales la nivel de interactiuni directe.

Ce nu inteleg este de ce am mai platit eu aia 49 de lei, taxa de colectare, daca la opt scaune amarate, trei de o culoare, cinci de alta culoare a fost atat de complicata partea cu colectarea (sa nu mai zic ca scaunul de bar avea CU TOTUL ALT COD decat scaunele de masa). In fine.

Deci, merita comanda online? Cu siguranta, mai ales daca ai produse voluminoase, de valoare mare si nu detii masina, sau masina este prea mica. Cu siguranta nu merita daca ai de comandat doar chestii mici. Daca te gandesti bine, de 49 de lei taxa de colectare poti lua cinci boluri din alea imense de salata :) sau doua orhidee.

Plus ca senzatia de a merge every now and then pe taramul pierzaniei numit IKEA este priceless :)