La circ animalele sunt batute. Old news, right?

Rebecca a fost azi dimineata la circ, mi-a venit acasa extrem de nervoasa si suparata, si evident am vrut sa aflu de ce. „Nu mi se pare normal sa dau 30 de lei ca sa ma duc sa vad cum unii dau cu biciul la fund unor animale. Nu mai vreau sa merg niciodata la circ, nu ca sa vad asa bataie de joc. Tie ti-ar placea sa te loveasca cineva cu biciul? Cum te-ai simti?” Exactly her words. Are dreptate si e ceva foarte fucked up in lumea asta daca asta este considerat „entertainment” numai bun pentru copii. Iar fiica-mea nu-i vreo delicata, credeti-ma....

Congregatia mamelor

Starcom a realizat niste infografice interesante legate de comportamentul in online al mamelor din Romania. Mi-am permis sa le preiau si eu, sa vedeti cu ochii vostri despre ce e vorba si sa povestim pe marginea lor. Va regasiti in cifrele acelea? Si cel de-al doilea, Stiu, sunt cam lungi, insa extrem de interesante ca si date. De exemplu, legat de partea de „blogging” care ma intereseaza pe mine, eu ma asteptam ca profilul bloggeritei sa nu fie de casnica, cu venit mic spre mediu, traind intr-un oras mic, ci dimpotriva :). Nu ca prima varianta ar fi mai buna, sau invers, pur si simplu e o informatie la care nu ma asteptam. O realitate este insa de netagaduit: femeile, in general, si mamele deopotriva sunt forta in ceea ce priveste decizia de cumparare in mediul online, si faptul ca suntem prezente in acest spatiu a dus nu numai la crearea unei noi tipologii de grup, ci a adus un plus de informare tuturor membrelor implicate. Concluzia imi place mult. Focusul nu ar trebui sa fie pe gasirea modalitatii in care sa optimizam vietile mamelor, ci pe mijloace care sa ajute la sporirea calitatii vietii de familie. PS: acestea sunt niste studii calitative despre stilul de viata si comportamentul femeilor cu copii in online. Mai multe infografice, cel putin la fel de interesante, puteti gasi aici. Sursa...

Am fost „miss” pentru o zi.

Azi am avut bucuria/privilegiul de a le fi educatoare pret de cateva ore copiilor mei. Am tinut o ora la grupa mare a lui David si o ora la grupa mijlocie a lui Raducu. Am avut libertatea de a face ce imi trece mie prin cap, si cum capitolul creativitate nu e chiar punctul meu forte, la cei mici am zis sa merg pe bucatareala si am facut paine impreuna cu ei iar la cei mari am zis ca le-ar prinde bine sa faca un bradut-glob pe care sa il puna la loc de cinste in pomul de Craciun. Prima ora a fost cu cei mari, 18 perechi de ochi curiosi, 18 voci, 18 perechi de manute dornice si nerabdatoare. Am taiat, am decupat, am cusut (mi-am incrucisat de 1000 de ori ochii tot incercand sa bag ata in ac), am lipit, am indesat vatelina, am potrivit, am festonat, am alergat de la o masuta la alta, am primit 1000 de intrebari si am dat 1000 de raspunsuri, am fost trasa de rochie, am fost strigata de nenumarate ori, ba pe nume, ba „miss” – de cele mai multe ori. Iar timpul a trecut pe nesimtite, ne-am facut promisiuni ca o luam de la capat maine, si m-am mutat cu tot calabalacul la grupa mijlocie. Acolo, doar 10 perechi de ochi cu 10 voci care faceau cat 100 si 10 perechi de manute si mai nerabdatoare. I-am intrebat daca stiu ce se pune in paine, si paradoxal, in afara de drojdie, fetele mi-au spus fara sa ezite toate ingredientele. Niste mogaldete de 4 ani :) Incantare maxima, fiindca le-am...

O zi de pomina

Fusese o zi plina, extrem de agitata, atat pentru noi, dar mai ales pentru Rebecca. Era cea de a doua aniversare a ei, si era prima oara cand urma sa ii facem petrecerea la un loc de joaca. Totul a fost la inaltime. Ea, surprinsa de toata desfasurarea de forte, s-a jucat pana la epuizare, a urcat toboganele iar si iar, de nenumarate ori, s-a aruncat in piscina cu bile. A mancat o tona de tort, a primit cu mandrie toate cadourile, intr-un cuvant a fost vedeta petrecerii. Am ajuns acasa cu ea aproape adormita si a tras un pui de somn de trei ore. S-a trezit cu aceeasi nerabdare, pentru a o lua de la capat, sa isi desfaca zecile de cadouri primite si sa se joace cu ele. Spre seara am simtit ca e mai molesita, dar am pus-o pe seama zilei extrem de pline, care ma terminase pe mine, daramite pe ea, mogaldeata mea de doi ani. Pe la trei dimineata ne-am trezit in niste gemete. Ajung la ea in camera, cu ochii carpiti de somn, o iau din pat, fata mea fierbea toata. Era aproape incoerenta si in momentul in care am luat-o din pat am auzit cum ii vine ceva inapoi pe gat si instantaneu m-a umplut de o pasta extrem de urat mirositoare. Patul, pe mine, covorul, podeaua, patutul ei, ambele asternuturi, totul era un mix oribil de ceva movuliu-maroniu. Am luat-o, am curatat-o deja fierbea toata, si desi era destul de constienta si coerenta (incerca sa imi explice cu cuvintele ei bebelusesti ca  papa rau), parea foarte lesinata si moale. Cand i-am...

De ce sa nu va duceti copiii la mall

Stateam de vorba la conferinta lui Alfie cu alte bloggerite prietene si am realizat ca efectele vorbelor lui Alfie vor fi cu adevarat vizibile in generatia copiilor copiilor nostri. Abia ei vor ajunge sa isi trateze copiii ca niste adulti in devenire, cu tot respectul cuvenit, le vor lua in considerare atat supararile cat si bucuriile. Aseara eram in mall cu Radu, ma dusesem sa imi ridic ochelarii de la Optiplaza, si pe tot culoarul ala urias, dintre Zara si Auchan au izbucnit niste urlete de copil mic. L-am identificat rapid, mama se uita intr-o vitrina, parca cea de la Leonardo, in timp ce impingea de un carucior cu un baietel de aproximativ un an si jumatate, iar in spatele ei era mogaldeata asta de baietel, usor ciufulit, de vreo trei ani jumate, care urla de mama focului. La un moment dat mama s-a aplecat catre el, nu stiu ce i-a explicat, ideea e ca a tacut vreo cateva secunde dupa care a inceput si mai tare: „nu mai vreau sa te uiti acolo!”. Noi ne-am indreptat catre Auchan, insa m-am oprit in Calzedonia (?). Un minut mai tarziu a intrat si ea, impingand caruciorul si cu baietelul cel mare printre picioarele ei, care baietel a reinceput sa urle: „Nu mai vreau sa te uiti la astea! Nu mai vreau sa stai in magazin! Vreau sa iesi din magazin!” Nu va pot explica cum urla, inclusiv vanzatoarele de acolo se oprisera din tot ce faceau si incremenisera. La fel, nu va pot explica cat calm pe mama, care nu a spus decat un „Radu, potoleste-te” mai mult soptit si...