Aventuri la Comana

Pe drumuri colbuite dar foarte frumoase Un locsor ascuns vederii, descoperit de copii O alta descoperire din aventurile noastre View from the lake Prima noastra plimbare in cinci :) Veverita Rebecca Windows wallpaper. Si traditionala rapita :) Noi ne-am indragostit de Comana undeva anul trecut pe final de vara si-am regretat ca nu am descoperit-o mai de mult. Sa fiu sincera, daca am avea cum, ne-am muta acolo, atat de frumos este, drept care, fiecare weekend acolo ne-a prins, iar weekendul acesta nu va face exceptie. Sambata trecuta ne-am cocotat prin copaci, ne-am plimbat cu barca, ne-am plimbat cu bicicletele, ne-am dat cu tiroliana peste lac, am facut ture multe, am ascultat concertul miilor de broscute si pe final, am luat masa, ca de obicei, la Taverna Marelui Paharnic. Ca si preturi, pot spune ca sunt destul de rezonabili: 50 de lei 3 ore de trasee prin copaci si 3 ture cu tiroliana incluse 10 lei o tura cu tiroliana masa pe noi nu ne-a costat mai mult de 150 de lei, pe nota fiind trei supe de pui a la grec, o selectie de antreuri obscen de mare (40 de lei – 6 boluri cu humus, tzatziki, crema de branza, icre, salata de ton, salata de vinete), limonadele copiilor, un Mythos pentru mine, si-un souvlaki, in amintirea zecilor de souvlaki mancate de copii in minivacanta din Thassos. Masa este optionala insa, fiindca in parc puteti sa va intindeti o patura si sa faceti un picnic ad-hoc. Pentru pasionatii de gratare, este o zona special amenajata mai in padure, la vreo doi kilometri dupa ce treceti de parcul de distractii,...

Dupa sase ani

Azi e ziua celui fara de care acest blog nu ar fi prins viata. Fiindca intr-o zi de 29 aprilie 2009, dupa niste premonitii de-ale mele, venea pe lume vijelios, complet contrar caracterului sau, David. David este calm ca adancurile oceanului, insa la fel ca abisurile acelea, niciodata nu stii ce se ascunde acolo. Sunt sase ani de cand a intrat in vietile noastre, iar eu sunt la fel de fascinata ca in prima zi de el, de ceea ce este, de ceea ce face, de ceea ce reprezinta. Este baiatul tatei, nu e baiatul mamei si e o realitate pe care nu numai ca o accept, insa o si imbratisez. In David e un amestec unic de delicatete, sensibilitate si forta bruta si ma uimeste cum pot sa convietuiasca atat de armonios cele doua laturi, oarecumva diametral opuse. Daca la Rebecca m-am nascut si am crescut odata cu ea, alaturi de David am trecut la o alta etapa si am invatat sa fiu parinte constient, am invatat sa ma bazez pe ceea ce imi spun sufletul, inima si instinctele. Alaturi de David am trecut prin niste perioade pline de provocari si nu pot spune ca au fost cumplit de grele, insa mi-au pus la mare incercare limitele mele de rezistenta emotionala. David este pentru mine ochiul furtunii, acea „fereastra” scurta de calm, senin si liniste, si imi doresc sa fie asa mereu, nu numai pentru mine, ci si pentru cei din jurul sau. Ii doresc sa fie fericit si sa isi vada de drumul sau, oricare va fi acela....

Testam impreuna gama NutraEffects de la Avon?

De mai bine de o luna testez noile creme din gama Nutra Effects, si am asteptat sa vina luna aprilie pentru a povesti experienta mea cu ele, din simplul motiv ca pana la inceputul acestei luni ele nu au fost disponibile, decat in campania trend setter si mi s-ar fi parut un teasing de-a dreptul rautacios din partea mea :) Ce am testat pana acum? Spuma de curatare revitalizanta. Lotiune tonica matifianta. Gama Radiance cu extract de seminte de strelitia Gama Ageless 35+ cu extract de seminte de rodie Si un pic din gama Hydration cu extract de seminte de chia.   Informatii si detalii despre ele aveti pe linkurile aferente, pentru o perioada scurta de timp le puteti achizitiona la jumatate de pret, si as zice sa va grabiti (explic mai jos de ce). Eu sunt utilizatoare a gamei Avon Reversalist de mai bine de un an. Folosesc toata gama, de la crema–gel de curatare si pana la ser. Ma inteleg atat de bine cu ele incat sincer nu le-as schimba cu nimic. Si totusi :), gama NutraEffects m-a convins in proportie mare sa fac acest pas. Este ciudat sentimentul, sa iti gasesti doua game complete cu care sa te intelegi atat de bine si sa nu stii pana la urma pe care sa o alegi. Ce inseamna “bine”? Pentru mine, care desi nu-s nici experta si nici macar nu scriu pe nisa de beauty, deci trec fiecare testare de acest fel prin filtrul foarte personal si extrem de subiectiv al bunastarii pielii mele, inseamna: sa nu am senzatia de incarcare, cremele sa imi intre indeajuns de repede...

O intalnire istorica

Ieri dimineata, cat am iesit eu sa alerg, Radu a stat cu copiii si a avut taskul important de a stabili care este programul pentru ziua respectiva. Cand m-am intors mi-a zis „mergem la Muzeul Militar?” si instantaneu m-am dus cu gandul la miile de dati in care am trecut pe langa el, fara sa intru vreodata acolo. Daaa, am raspuns, gandindu-ma ca baietii vor fi topiti de incantare cand vor ajunge acolo. Si nu am fost prea departe de adevar, amandoi intrand in vrie, dorind sa mearga in patru directii deodata si fiind disperati sa vada cat mai mult si cat mai repede. Muzeul arata senzational, este extrem de interesant, daca nu ati ajuns acolo merita sa va faceti drum si timp sa il vedeti. Merita chiar si intr-o zi cu soare, mai ales ca o parte importanta din exponate sunt in curtea interioara, in aer liber. In una din cladiri este o colectie impresionanta de costume militare pe care am vazut-o pe repede inainte, fiindca baietii nu au percutat la fireturi, dantelarii, stofe si alte detalii artistice si tot acolo este colectia de arme, o istorie, de fapt a armelor, din perioada preistorica si pana in ziua de azi. Not my favorite, dar recunosc ca am admirat niste arbalete si niste sabii migalos faurite. Cu toate astea, punctul culminat nu a fost nici cand am vizitat tancurile, sau cladirea cu harnasamente, ci faptul ca exact cand eram noi pe acolo Dumitru Prunariu a intrat in cladirea dedicata aviatiei, impreuna cu o delegatie. Omul acesta a fost unul din eroii mei din copilarie, fiind primul roman ce a...

Povestea unei adenoidectomii

Din start doresc sa spun ca, intr-adevar a fost o operatie de rutina si ca singurul scop al acestui articol este de a-i informa pe aceia care au intrebari si de a oferi o perspectiva personala a acestei proceduri, perspectiva pe care nu o veti gasi pe sfatul medicului sau diverse siteuri de parenting. Operatia am facut-o tot la spitalul ORL Panduri, pe numele sau intreg: Institutul de Fonoaudiologie si Chirurgie Functionalã O.R.L. „Prof. Dr.D.Hociotã”, la fel ca si in cazul Rebeccai – experienta pe care o puteti gasi relatata aici. Chiar daca intre cele doua interventii au trecut mai bine de sase ani (valeleu!), chiar daca in 2009 eram incepatoare in ale maternitatii si, colac peste pupaza, mai eram si gravida cu David in 6 luni, deci extrem de „hormone driven”, chiar daca operatia este una banala, emotiile au fost la fel de mari, si asta pentru ca, oricati copii ai avea, oricata experienta ai avea, fiecare moment este unic si vine la pachet cu un noian de emotii si sentimente. Dar cam atat despre partea lacrimogena. Pentru internare este nevoie de: trimitere de la medicul de familie, certificatul copilului si buletinul mamei. Nu stau sa discut in ce cazuri si situatii se impune operatia, asta este intre voi si medicul vostru. Acum discutam exclusiv despre ziua operatiei. Internarea are loc la sapte dimineata, copilul nu are voie sa manance si sa bea nimic. Nici macar apa. Ceea ce e destul de nasol. A fost distractiv ca la vreo trei sferturi de ora dupa ce ne internasem mamica baietelului vecin de salon a vrut sa puna masa pentru fiul ei...