Noi romanii suntem obisnuiti sa ne ducem crucile singuri, si daca se poate in tacere, inclusiv in relatii, sau poate mai ales acolo. Pai asa se face, asa am fost invatati inca de mici, din propriile familii, vorba cu „rufele se spala intotdeauna in familie” este litera de lege, iar divortul insemna un stigmat, oficializarea unui esec si aducerea in planul public a recunoasterii existentei unor probleme. Iar in mentalul nostru colectiv nu se concepe ideea de problema.
Ceea ce este imbucurator este ca lucrurile au inceput sa se schimbe iar cuvantul „terapie conjugala” a inceput sa nu mai fie privit cu suspiciune, ci eventual cu curiozitate. Oamenii au inceput sa nu mai ascunda problemele sub pres, pe sistemul daca nu se vede inseamna ca nu exista, si mai mult, au inceput sa isi doreasca sa le rezolve pana sa escaladeze si sa capete dimensiuni mai mari.
Sa fii un cuplu in tara asta nu este deloc usor. Zilnic esti asaltat de zeci de probleme, mai mari sau mai mici, care iti macina mentalul, peste care vin si cele ale partenerului/partenerei, care se aseaza peste toate lucrurile nerezolvate ale tale si al lui/ei din copilarie, din propria familie, si iata, numai din cateva „ingrediente” ai un cocktail cu potential exploziv. Si inca nu le-am mentionat pe toate. Presiuni sociale, lipsuri, nevoi, dorinte, poate boli, unul, doi sau mai multi copii, stari hormonale (sic!) lista e interminabila. La problemele pe care le intampinam in relatia cu omul de langa noi se mai adauga si o necunoastere a felului in care putem relationa cu proprii copii, si de multe ori primii ani din viata sunt deosebiti de grei tocmai din aceasta cauza. In relatia cu copiii venim cu propriile noastre experiente din copilarie si tot asa. Mai mult, cei mai multi dintre noi isi considera copiii ca niste fiinte inferioare si de aici pornesc alte probleme si in multe situatii e un cerc vicios si inchis. Si trist.
Harville si Helen astia doi pe care i-am mentionat asa sec in titlu, sunt un cuplu care aterizeaza peste o luna si ceva la noi in tara sa ne vorbeasca despre relatii de cuplu, relatiile cu copiii nostri si alte chestii la care de obicei femeile achieseaza imediat, iar barbatii s-ar duce doar momiti sau amenintati. Glumesc, nu gandesc in stereotipuri, sau in fine, incerc pe cat posibil sa nu fac asta (sunt atat de adanc intiparite in creier incat iti trebuie mult lucru tu cu tine ca sa scapi de ele…).
Imi pare rau ca nu am scris mai de mult despre ei, in perioada cat inca erau biletele disponibile la pret de early bird, sper ca nici acum nu e prea tarziu sa va trimit pe site sa vedeti ce spun ei si ce propun ca subiecte de discutie in cele doua zile ale conferintei si daca ceva de acolo vi se potriveste. Si da, cel mai bine ar fi sa mergeti in cuplu, si sambata si duminica, fiindca ambele subiecte sunt deopotriva importante.
Q: Ce se întâmplă în cazul în care un anumit lucru pare negativ pentru un partener dar nu și pentru celălalt?
Helen: Dacă partenerul tău îl consideră negativ, atunci e negativ. Harville și cu mine am fost crescuți într-o cultură care valorizează gândirea critică. Am fost amândoi educați să ne uităm la ceea ce lipsește, să fim critici. A fost o calitate bună pe care am avut-o. Însă, într-o relație, poate distruge orice sens de siguranță.
Harville: Nu poți să ai o relație extraordinară decât dacă te simți în siguranță din punct de vedere emoțional; o relație trebuie să fie previzibilă și demnă de încredere. Trebuie să poți să te bazezi pe faptul că atunci când ești lângă partenerul tău nu vei fi rănit sau criticat, redus la tăcere sau exclus. Atunci când am stabilit pentru prima dată să nu mai folosim negativitatea, ne-am gândit că trebuie să o înlocuim cu pozitivitate. Dar nu a funcționat. În final, am înlocuit-o cu curiozitate. Dacă ești curios cu privire la celălalt, atunci devine captivant să înveți lucruri despre el/ea și despre lumea sa interioară și când se deschide în fața ta poți să fii empatic și persoana se va simți în siguranță. Siguranța este esențială pentru a reuși să ne conectăm și atunci când ești conectat, ești bucuros să fii în viață.
extras din interviul cu cei doi.
Helen si Harville au venit la invitatia Otiliei Mantelers si a lui Gaspar Gyorgy, care, banuiesc ca nu mai au nicio nevoie de prezentare, ii stiti prea bine.
Detaliile legate de programul conferintei le aveti aici, iar inscrierea si detalii legate de ea, aici. Presupunand ca doriti sa mergeti la ambele zile, impreuna cu partenerul, veti beneficia de o reducere de 650 de lei, ceea ce nu e de ici de colo. Ca sa nu mai zic ca ar fi o ocazie perfecta de a petrece doua zile pline alaturi de iubit/iubita :)
Privindu-le fotografiile celor doi realizez ca imi place din ce in ce mai mult de ei. Nu stiu daca e aerul de Woodstock de vina (cred ca oamenii au trait la maxim perioada aia :P), sau poate faptul ca au acea aura de parinti trecuti prin viata, ajunsi la un nivel de intelepciune si care stiu despre ce vorbesc (ea seamana foarte mult cu bunica mea de la Cluj), nici nu conteaza, ceea ce conteaza este ca imi doresc sa ii aud vorbind.
