Materialul de mai jos este un text tradus si adaptat de pe Fatherly.com. Articolul original il puteti gasi acolo, iar cartea la care face referire o puteti gasi pe Amazon. Eu mi-am luat-o si sper sa apuc sa o citesc zilele acestea si sa va ofer si un review cat de cat decent undeva saptamana viitoare, mai ales ca intre timp in lista mea de lecturi a aparut si Mitul temei pentru acasa.

Revenind, mi s-a parut foarte interesanta abordarea, indeajuns de interesanta incat sa ma motiveze sa traduc articolul cuvant cu cuvant. Spun ca mi s-a parut interesanta pentru ca am gasit concentrate o sumedenie de lucruri deja spuse de Alfie Kohn, de Michael Thompson, chiar si de Harville si Helen si este un material indeajuns de usor si de scurt incat sa fie citit de aproape oricine si sa ridice niste semne de intrebare in legatura cu unele greseli pe care (inca) le practicam multi. Vorbesc la un plural „comun” fiindca inclusiv eu pacatuiesc adeseori. Autostrazile create in mintea mea sunt destul de greu de ocolit si pana reusesc sa imi creez noile rute si sa le accesez in mod automat trebuie sa exersez mult. Cu alte cuvinte, repetitia este mama invataturii, deci, repetati, repetati, repetati.

Lectura placuta!

1. P vine de la „Play”

Joaca nereglementata este esentiala pentru dezvoltarea armonioasa a copiilor. Studiile au aratat ca joaca libera, singur sau cu altii copii, ii invata pe acestia sa fie mai linistiti, mai rezistenti si le imbunatateste abilitatile sociale. De asemenea ii face pe copii sa simta faptul ca au controlul propriei vieti, ceea ce duce in timp la o autonomie mai mare si la o capacitate mai mare de autocontrol pe masura ce cresc (si sanse mai mici ca ei sa ramana prea mult sub acoperisul casei parintesti) – danezii au o rata de absorbtie de peste 80% pe piata muncii a tinerilor absolventi. Danezii valorizeaza atat de mult joaca, incat programele din clasele elementare sunt construite in jurul ideii de joaca.
Ce puteti face? Creati timp pentru joaca, dar care sa nu includa tehnologia, ci care sa ii incurajeze pe copii sa isi foloseasca toate simturile din dotare. Scoateti-i afara sau daca asta nu e posibil, puneti-le la dispozitie tot felul de materiale si lasati-i sa isi faca de cap. Puteti crea grupuri cu copii de varste diferite, in felul acesta avand de invatat unii de la altii, cei mici de la cei mari si da, chiar si invers. La fel de bine puteti sa faceti timp de joaca 1 la 1, astfel incat fiecare dintre ei sa aiba posibilitatea de a beneficia de intreaga atentie a voastra.

2. A vine de la Authenticity

Ferirea copiilor de orice sentiment neplacut sau negativ le fenteaza dezvoltarea emotionala. Copiii danezilor cresc cu povestile lui Hans Christian Andersen. Danezii nu le citesc copiilor aceste povesti pentru ca sunt oribile si copiii trebuie obisnuiti de mici cu greutatile lumii inconjuratoare, ci pentru ca sunt constienti de faptul ca vorbind despre toate aceste lucruri neplacute si explorand toata gama de emotii isi ajuta copiii sa invete ceea ce este empatia, aprecierea si cum sa faca fata propriilor emotii. Asa ca, nu fugiti si nu evitatidiscutiile pe subiecte dificile cum ar fi moartra: “Chiar moare la final? De ce?”
Cititi-le copiilor din HCA si nu tot calabalacul Disney-made care mereu are happy ending.
Asigurati-va ca isi dezvolta capacitatea de a distinge ce e real, de ceea ce este fals si puteti face asta raspunzand intrebarilor lor intr-un mod sincer, oricat de greu ar fi subiectul – da, asta inseamna ca bunica nu a plecat “undeva pentru o perioada lunga de timp”. Invatati-i ca sinceritatea este apreciata.

De asemenea, lauda in exces face mai mult rau decat bine. Studiile au aratat in nenumarate randuri ca acei copii carora li se spune mereu ca sunt inteligenti sunt cei mai susceptibili sa renunte, atunci cand sunt pusi in fata rezolvarii unor sarcini mai complexe. Copiii preiau mesajul ca daca sunt considerati atat de destepti nu mai trebuie sa munceasca, fiindca munca ii face sa se simta prosti, deci o evita.

Abordarea daneza se concetreaza pe laudarea procesului si a efortului, nu a abilitatii generale sau a rezultatului – “Ai studiat din greu si te-ai descurcat excelent la test” in locul lui “Esti foarte bun la mate”.
La fel, e mai bine sa va abtineti si sa nu o fluturati numai pentru a va face copilul sa se simta mai bine. Daca nu se simte confortabil cu un anumit rezultat obtinut, ajutati-l sa inteleaga mai bine de ce se simte asa si incurajati-l/sugerati-i sa abordeze situatia respectiva in mod diferit data viitoare.

3. R is for Reframing

Perceptia este totul. Danezii prefera sa vada partea frumoasa a lucrurilor. Nu e vorba numai de dispozitie (desi uneori sunt enervanti cu buna dispozitia lor), studiile arata ca reinterpretarea in mod deliberat a evenimentelor pentru a scoate in evidenta partea lor buna imbunatateste controlul cognitiv si capacitatea de adaptare. Danezii nu neaga si nici nu resping existenta negativismului si a lucrurilor negative insa modelul lor e mai degraba un optimism realist sau un realism optimist si isi invata copiii sa incadreze corespunzator.

Invatati sa recunoasteti momentele in care priviti partea negativa a lucrurilor si sa incercati sa reformulati contextul respectiv pornind de la orice aspect pozitiv pe care il gasiti. Daca vi se pare ca seamana cu “dupa furtuna iese intotdeauna soarele” apai sa stiti, chiar seamana ☺. Evitati sa limitati limbajul la mesaje scurte si care suna ca o sentinta, de genul: “Urasc asta”, „Iubesc asta”, „Eu intotdeauna”, „Eu niciodata”. In mod similar, nici hiperbolele nu ajuta prea mult, pentru ca ei vor lua de buna valoarea transmisa prin hiperbola respectiva, chiar daca in realitate nu e asa. Cand copilul vostru se poarta urat sau face o criza, concentrati-va eforturile, atentia si limbajul spre emotiile care se afla in spatele comportamentului respectiv, in loc sa ii atrageti atentia asupra a ceea ce a facut gresit sau prost.

4. E Is For Empathy

Calitatea de a recunoaste si de a intelege sentimentele celorlalti este o abilitate din ce in ce mai rar intalnita. Se pare ca (tot studiile o spun), nivelurile de empatie la tinerii din America au scazut cu aproape 50% fata de anii ’90, in timp ce narcisismul a crescut precipitat, fapt atribuit de catre autorii studiilor unor factori cum ar fi hipercompetitivitatea si lacomia. In paralel, Danemarca dezvolta programe nationale educationale care ii invata pe copii empatia, precum si diverse activitati culturale si lingvistice care incurajeaza dezvoltarea inteligentei emotionale.
Sugestii: sa practicam noi insine intelegerea in loc sa judecam si sa ii sustinem pe copiii nostri sa faca si ei la fel. Sa ii ajutam pe copii sa vorbeasca despre emotii in contexte cat mai diverse: de exemplu, sa ii intrebam “De ce crezi ca acea doamna este suparata?” in loc sa afirmam: “Doamna aceea nu trebuie sa fie suparata”.
5. N Is For No Ultimatums

Luptele de putere sunt lipsite de castigatori, atat in tabara parintilor, cat si in tabara copiilor. Stilul autoritar de genul “eu te-am facut, eu te omor” – ofera un ciclu interminabil de disciplina si rebeliune, asa ca danezii se straduie sa aiba o autoritate mai degraba asertiva, care sa inspire incredere si nu obedienta. Ei se bazeaza pe respect si comunicare in rezolvarea problemelor si pe o abordare deschisa, nu incearca sa castige disputele cu orice pret cu propriii copii.
Trebuie sa intelegem ca testarea limitelor si a fermitatii regulilor face parte din procesul firesc al cresterii. Cand copiii se poarta urat sau fac prostii, ar trebui sa privim toate aceste momente ca oportunitati de invatare si de educare/ghidare, in loc sa sanctionam si sa aplicam pedepse.
Aratati-le ca ii ascultati, repetand mereu ceea ce ei tocmai au spus (chiar daca asta este o prefata la un refuz de-al vostru): ”Stiu ca tu chiar vrei sa te joci cu Ipad-ul (repetati ce a spus copilul, ca sa ii arati ca ati inteles exact ce a vrut sa spuna), insa acum este timpul sa te culci” Si in acelasi timp sa gasiti o situatie win win: “Maine seara o sa incepem mai devreme jocul, astfel incat sa poti juca mai mult”

6. T Is For Togetherness

„At hygge sig” sau simplu „hygge” este vorba daneza pentru “a se aduna cu totii in fata focului” si se refera mai ales la obiceiul de a se aduna toata familia laolalta si a petrece timp impreuna. In mod traditional implica jocuri, cantat impreuna, mancat impreuna, de cele mai multe ori la lumina lumanarii.
Nota mea: eu cred ca mai degraba se refera la lunile lungi de iarna, in care soarele apune foarte foarte devreme si in care familiile se adunau la lumina lumanarii in lipsa unor alte activitati.
Abordarea americana care promoveaza si apreciaza individualitatea este oarecumva la pol opus si nu poate incuraja acest effort de conectare si unitate care este central in cultura daneza. Din cand in cand poate ar fi bine sa lasam la o parte telefoanele (chiar sa le inchidem), sa aprindem niste lumanari, sa cantam niste cantecele si sa jucam niste jocuri.

Depre cat de (ne)fericita este Danemarca puteti citi pe site-ul OECD.

Sursa foto