De multe ori mi-am facut procese de constiinta uitandu-ma la dezastre si situatii de criza si la oamenii care erau acolo sa ajute. De cele mai multe ori singura „scuza” viabila cu care am putut adormi noaptea a fost: „am unul/doi/trei copii, trebuie sa fiu nebuna sa ma duc in zone periculoase”.
Sunt o multime de povesti, povesti cu femei care au lasat tot ce aveau, comoditatea si caldura unei case, copiii, unele din ele gasindu-si inclusiv sfarsitul, pentru a-si urma un vis, pentru a ajuta, pentru a lupta pentru o cauza, insa eu nu sunt din filmul asta. Cu toate astea, le admir pentru toata inconstienta asta.
The Urban BabyWearer apartine unei olandeze, Darcia Christiana Fleur, are un baietel si este consultant in babywearing. Femeia asta, spre deosebire de mine, a colectat 1000 de bucati de marsupii destinate mamelor cu bebelusi si copii mici, si-a lasat copilul in Olanda si a plecat spre Lesbos. Ulterior, dupa ce a ajuns acolo a realizat ca nu poate pur si simplu sa plece inapoi, asa ca a ramas sa ajute si cam asta face de o saptamana incoace.
„My biggest sacrifice for the trip to Greece is to leave my son behind. I rarely arrange a sitter for him outside working hours. So we are always together.
This morning I enjoyed the usual morning cuddles but felt horrible knowing I am not going to see him for almost a week. And than the panic hit me. What am I doing? I can not leave my own cub behind?
But as I calmed down I thought about all the mothers who are now scared and unsure about their future and that of their children. And I realized that as a mom I should reach out to other mothers in need. We are all the same. We share a mother heart which just burst out of love for our children. And if our children are in danger, it is our duty to take care of each other. As I would hope someone would help us if we were ever in distress.”
Ce mi se pare halucinant este ca la pozele ei se comenteaza despre ergonomia sistemelor si ca nu e ok sa fie purtati copiii in sisteme rearfacing, de parca oamenilor alora de asta le pasa, atata timp cat copiii erau aproape de ei. Dar si pentru asta Darcia a avut un raspuns extrem de clar, mentionand faptul ca cele mai multe sisteme donate erau Baby Bjorn, fiindca oamenii nu au fost foarte dispusi sa doneze sistemele mai valoroase, gen Ergo sau Tula.
De la mame cu tripleti de sase luni si pana la mame cu nou nascuti, realitatea te izbeste cumplit de tare.
Puteti sa o urmariti pe Darcia pe Facebook, sau pe instagram.
Si mai puteti urmari si Humans of the Refuge. Despre cum puteti ajuta, aici.
Cat despre mine, eu inca ma lupt cu sentimentul de vinovatie. Dar asta chiar nu intereseaza pe nimeni, doar pe mine.
