Visez la Grecia, care se va intampla la final de aprilie, visez la zile lungi la Comana, la alergatura prin parcuri, la Crosul Padurii la care ne-am inscris, si eu si Radu, pe ultima suta de metri, la cate si mai cate.

Dincolo de visatul meu cu ochii deschisi, ma intampina, bine fixata in una din multele si vizibilele mele vene de la mana stanga, branula. Branula care incearca sa rezolve haosul din corpul meu din ultimele 48 de ore: faringita combinata si cu un inceput laringita, la care azi dimineata s-a adaugat si o pneumonie. Jap-jap, pe nepusa masa, fara niciun simptom, cu debut fulminant cu febra, febra pe care nu am mai experimentat-o pe propria-mi piele in ultimul deceniu (cred) impreuna toate durerile pamantului adunate in capul meu si nu numai, ca ma durea pana si carnea de pe degetele mici de la picioare.

Nu stiu cum, nu stiu de unde, tocmai scapasem de mini viroza parfum adusa cu mine de la Bruxelles. Nu ma cainati, nu imi plangeti de mila, I am more than ok cu toata situatia.

Sa revin la visatul cu ochii deschisi. Sau poate mai bine ma duc pe balcon sa stau ca plosnita la soare. Ca tot se spune ca soarele face bine la sanatate.

Ar trebui sa stau in pat, cel putin in teorie, dar statul in pat imi este tare strain de la o vreme incoace, asa ca m-am cuibarit cu laptopul in brate pe canapea si paradoxal, am fost tare prolifica azi de cand m-am intors de la spital, rezolvandu-mi o gramada de to do-uri suspendate undeva in aer de multa vreme. Pare-se, Solumedrolul, Perfalganul si Sulceful fac bine la celulele mele nervoase. Sa nu uitam de Tussin Forte, pentru care Radu era sa fie luat la bataie de o farmacista pentru tupeul de a-l cere fara reteta-tip-verde-cu-nu-stiu-cate-stampile. Fac haz de necaz, in caz ca v-ati dat seama (dar faza cu Radu e reala 100%).

Cea mare vine si ma ciupeste dragastos de brat: „Pufoasa-carnoasa-osoasa”. Ma tot zapaceste la cap cu apelativele astea trei, nu stiu de unde i-au venit, dar nu ma mai slabeste de vreo cinci zile incoace. Eu ii raspund de dupa masca cu care mi-am impodobit chipul, ca da, acuma chiar ca-s pufoasa (Solu Medrolul iti ofera aceasta sansa „nesperata”). Cel mai mic e nitel stresat. Daca sunt bolnava si am branula, pentru el e echivalent cu statul in spital, cu toate incercarile mele de a-l linisti ca nu e asa si mai devreme repeta obsesiv, de cinci ori pe minut, apasat si foarte decis: „Mami nu e bolnava!”

Mijlociul e (relativ) mai relaxat. dar el oricum e ca marea in adancuri, cum imi place mie sa spun, pare linistit si relaxat, insa duce niste lupte in interior uneori care ma uimesc pana si pe mine, eu care sunt in majoritatea cazurile cu diafragmele mintii deschise la maxim sa prind si cel mai mic detaliu.

Copiii sunt bine si asta e cel mai important. Si este soare si cald afara. Si a inflorit magnolia.

Ma opresc din scris, a inceput sa piste un pic branula si nu tin deloc sa o schimb dupa nici doua zile.

Credit foto: © Peter Gustafson | Dreamstime Stock Photos