Cum poti sa fii sustenabil si in tinuta vestimentara?

Alaltaieri am participat, in calitate de vorbitor, la lansarea celei de a treia etape din seria „O viata mai sustenabila acasa”, serie din care am facut si noi parte anul trecut daca va mai amintiti. Si pentru ca este unul din putinele proiecte din cele in care m-am implicat pana acum care are in mod real si palpabil inca efecte in viata noastra (efecte pentru care sunt recunoscatoare zi de zi), nu aveam cum sa refuz ocazia de a imi spune din nou povestea. In fine, despre asta voi mai vorbi, ca au fost prezentate si rezultatele unui studiu efectuat de IKEA Romania pe un esantion reprezentativ din Bucuresti privind gradul in care bucurestenii integreaza conceptul de sustenanbilitate in viata de zi cu zi si au iesit niste rezultate interesante care merita o discutie separata. Eu vreau de fapt azi sa fac un fel de paralela, fiindca ajunsa la IKEA Popas Urban, locul unde s-a tinut conferinta, am realizat ca inconstient, am ales sa ma imbrac din cap pana in picioare in lucruri achizitionate fie in perioade de reduceri, fie din magazine second sau preowned. Nu am avut nicio secunda in intentie asta, cel putin nu la nivel constient, asa ca in acest moment cred ca Liana jubileaza si plesneste de mandrie, ca a reusit sa creeze cu al ei #belsuglapretredus un pattern mental :) Deci, iata tinuta, mai jos si detaliile. Palton Gerard Darel – este o bijuterie de palton, lana 65%, casmir 35%, cumparat cu 500 de lei, preowned, banuiesc ca la pret intreg ar fi sarit usor de 5-600 de lire. Am vazut ca un trench banal de bumbac e...

Ajutorul vostru inseamna viata pentru Ilinca

Din pacate, din aceasta seara Ilinca nu mai este printre noi. Sa aveti un gand bun pentru familie! Va multumesc tuturor pentru implicare, felul in care ati reactionat a fost coplesitor.  O sa revin cu o alta actualizare de la familie, cand va fi cazul.  Nu m-am mai implicat de ceva vreme in campanii umanitare. A fost o decizie personala, luata dupa multe campanii in urma carora s-au rupt bucati din mine si care m-au transformat in neom. A ramas un mare sentiment de vinovatie, fiindca stiu ca una din responsabilitatile mele de baza ca om care a strans in jurul sau o comunitate este sa incerc sa ajut atat cat imi sta in puteri si de ce nu, mai mult de atat. Ieri am realizat insa ca nu pot sta deoparte dupa ce am vazut povestea de mai jos, cu atat mai mult cu cat pustoaica de cinci luni care este, din pacate, protagonista principala este nepoata unei persoane pe care nu numai ca o cunosc de niste ani buni, dar pe care o si admir foarte mult.   La doar trei zile de la venirea pe lume, Ilinca a făcut un icter puternic. Și pentru că problema nu s-a rezolvat nici măcar după câteva zile în care a stat la lampă, micuței i s-a făcut o ecografie abdominală în urma căreia medicii  au ridicat o suspiciune de chist de coledoc – o malformație congenitală rară, caracterizată prin dilatarea chistică congenitală a căii biliare principale sau dilataţia segmentară idiopatică a canalului hepatocoledoc. Acela a fost momentul în care doctorii au decis să o transfere pe Ilinca la spitalul...

De la 6 la 12 ani, copiii au nevoie sa integreze esecul in forma lui constructiva.

Ciudat titlu am pus, nu-i asa? Intriga, fiindca mentalitatea noastra nu vede decat „esecul”. Daca vedem esecul, imediat trebuie aflat responsabilul, vinovatul, nu? Cum poate fi un esec constructiv? Exprimarea din titlu nu imi apartine, ii apartine Oanei Moraru. Putini sunt oamenii pe care i-as citi la orice ora si pe ale caror cuvinte le-as sorbi asa cum fac cu cele ale Oanei Moraru. Pe Oana am intalnit-o pe viu prima oara la o intalnire a Totul despre Mame, de la Humanitas, in care am dezbatut „Mitul temei de acasa”, inclusiv cu un live cu Alfie Kohn. M-am regasit aproape complet in cuvintele ei,  in ideile si viziunea ei fata de ceea ce ar trebui sa fie un sistem de invatamant cu adevarat bun pentru copiii nostri. „Un copil care s-a jucat la timp, a visat la timp, s-a cățărat în copaci la timp, a construit la timp, a exerimentat la timp şi nu a fost forțat să înghită informație sau să îşi formeze deprinderi anacronic – are, probabil, o mie de şanse în plus să crească academic la standarde înalte, dacă este croit pentru ele. De ce? Pentru că nu a fost condiționat să se scindeze de sine însuşi, de ce îi spun inima şi mintea că merită făcut. Orice copil silit într-o direcție, o ia pe acolo eventual, ca să îşi asculte părinții. Asta nu înseamnă că toată identitatea lui s-a înscris pe o traiectorie unică. E aproape sigur că părți fracturate din eul fiecăruia plutesc în abandon, în spate, unde fiecare dintre noi a învățat la un moment dat să nu se mai uite.” Oana Moraru –...

O sedinta foto aproape pierduta

Acum trei luni am primit o invitatie neasteptata. Era o invitatie la o sedinta foto mai inedita, venita din partea Lidl, cu ocazia lansarii unei linii de ingrijire a fetei speciale, Cien Gold pe numele ei. Daca sunteti clienti Lidl, ca si mine, banuiesc ca stiti deja despre ce gama e vorba si tot ce se poate sa o fi si folosit-o deja. Eu am profitat de aparitia ei pe piata in perioada Sarbatorilor (vorbim de decembrie 2016) pentru a o face cadou catorva doamne dragi mie, care s-au bucurat mult de rasfat. Anyway, sedinta foto a avut ca scop principal (cel putin pentru mine, nu stiu daca a fost valabil si pentru restul doamnelor cu care, de altfel, m-am simtit excelent) sa imi iau o gura de respiro de la nebunia si frenezia din preajma Sarbatorilor de Iarna. Au fost cinci ore de „pampering” pur, in care cineva mi-a bibilit parul, altcineva mi-a transformat chipul si altcineva a stat cu obiectivul pe urmele mele, totul asezonat cu niste prosecco, de care nu am reusit sa ma ating, eu fiind venita cu masina (intre noi fie vorba, am avut inclusiv oferta de a fi luata si dusa inapoi acasa cu un black cab, insa eu nu am profitat de ea, ca mai aveam multe drumuri de facut ulterior) Am iesit din zona mea de confort, cel putin din punct de vedere vestimentar, fiindca paietele si glitterul si auriul nu prea ma caracterizeaza, dar daca tot imi place sa cred ca sunt deschisa la experiente noi, am acceptat cu inima deschisa cele mai shiny tinute, si chiar mi-a placut atat de mult varianta mea...

Am fost si noi in Mecca schiorilor

Asa cum v-am promis, continuam povestile noastre despre locurile pe care le-am vizitat impreuna cu Raducu, David si Rebecca. Dupa ce ne-am intors de la Paltinis, am revenit la programul nostru zilnic scoala – birou – activitati extra scoala si am si inceput sa pregatim noua noastra aventura. Rezervarile pentru cazare le facusem de prin luna Iulie asa ca abia asteptam sa pornim din nou la drum. “Printre picaturi” am serbat oarecum in avans si zilele de nastere ale lui Raducu si a Rebeccai. Am facut si cateva vizite la prietenii nostri Teodor si Irina de la Machina Electrica pentru a finaliza din tatuajele pe care doream sa ni le facem de ceva vreme. Despre tatuaje o sa va povestim in curand mai mult si promitem si mai multe fotografii. In cele doua saptamani am avut parte, dupa numai cateva zile de scoala si de putina febra, dureri in gat si muci dar am plecat voiosi si sanatosi de acasa. Pe 19 Ianuarie, dimineata la ora 6 am pornit spre Austria. Dupa un drum nesperat de liber in Romania, undeva pe la ora 17.00 eram in fata hotelului din Viena. Singurele portiuni de drum pe care pot exista eventuale probleme sunt Pitesti – Sibiu (de fapt pana la Valcea pentru ca apoi se circula aproximativ ok) si apoi portiunea Deva – Lugoj unde inca nu este gata autostrada, iar drumul este cumplit de prost si denivelat. De la Lugoj se intra pe autostrada si se merge „ata” pana la vama, apoi prin Ungaria si mai departe in Austria. La vama am stat aproximativ 30 minute pentru ca ne-am asezat la...

We are back

Acum doua-trei zile Bogdana va povestea despre schimbarile prin care va trece blog-ul nostru si despre directiile si subiectele pe care le vom aborda si mai ales felul in care o vom face. Primele schimbari, chiar daca ele sunt nu tocmai vizibile pentru voi, le-am facut deja. Ele au tinut mai mult de partea „tehnica” si au intrat in responsabilitatea mea. Unul dintre lucrurile pe care chiar daca nu il vedeti o sa-l simtiti este acela ca ne-am mutat pe un alt server, am schimbat pachetul de gazduire cu unul ce ne ofera un spatiu de stocare mult mai mare, iar resursele alocate in server, procesorul, memoria ram, numarul de conexiuni concurente au crescut si ele semnificativ. Asta se traduce pentru voi intr-un timp mult mai mic de acces chiar si pentru articolele foarte vechi, cele cu fotografii si filme de dimensiuni mari, intr-o viteza mult mai mare. Diferentele sunt vizibile si eu le-am observat inca de Joi, la finalizarea transferului pe noul server. Ne dorim ca pentru fiecare schimbare sa avem si feedback-ul vostru indiferent de tipul acestuia si de aceea va rugam, insistam chiar, sa ne scrieti si sa comentati felul in care va afecteaza modificarile facute de noi. Asadar, “we are back”. Pentru a intelege mai bine unde am disparut in ultimele luni o sa incerc sa surprind in cele ce urmeaza cate putin din experientele traite de noi la final de 2016 si inceput de 2017. Povestile noastre vor continua, nu neaparat respectand ordinea cronologica a evenimentelor, cu articole din care veti afla cum ne-am simtit in calatoriile noastre din ultimele cinci – sase luni,...