Jack Newman in Romania

Este, cred, cel mai incarcat inceput de an in ceea ce priveste evenimente pe zona de parenting, si ma bucur pana peste poate, fiindca este un semnal pozitiv din partea parintilor ca vor sa se informeze cat mai mult pe acest subiect si ca vor sa afle din cele mai potrivite surse. De aceasta data vorbim de Jack Newman, care va veni la inceputul lunii mai in Romania, si va sustine o conferinta dedicata alaptarii, la RIN Grand Hotel si este, poate, cel mai important eveniment din ultima perioada, de la venirea lui Michel Odent in Romania, acum aproape doi ani. Cand am primit mesajul cu anuntul conferintei, de la echipa Totul despre mame, care este co-organizator impreuna cu Asociatia Pro Mama, a sunat cam asa: „Draga Bogdana, stiu ca pentru tine capitolul alaptarii este unul incheiat” si am realizat ca, poate fizic este intr-adevar unul incheiat, insa mental vorbind, nu cred ca se va termina vreodata. La fel cum nu cred ca ma voi plictisi vreodata sa scriu pe acest subiect, sa impartasesc din experienta acumulata in cei aproape cinci ani de alaptat sau sa promovez alaptatul ca fiind cel mai firesc si mai natural mod de a porni in viata pentru nou nascuti. Deci, vine Jack Newman, iar in perioada ramasa pana la conferinta voi scrie destul de mult pe acest subiect. Am promis si un interviu cu Jack Newman, pe care i-l voi lua in momentul in care va ajunge la noi in tara (si daca aveti vreo intrebare pentru el, o astept aici in comentariu sau pe mail) si deja sunt emotionata la gandul ca...

Ana Culcer si experienta mea cu ea.

Despre Ana Culcer am scris de multe ori. Este una din acele persoane care iti raman intiparite in memorie, chiar daca nu te-ai intalnit cu ea decat o singura data. A fost doctorita fiicei mele, in perioada ei de bebelusie si datorita ei am reusit sa o alaptez pe Rebecca pana la 11 luni. M-a trecut prin toata perioada dificila de inceput, mi-a dat acea incredere in mine si in organismul meu, fara de care nu cred ca as fi reusit. Este acel doctor despre care se vorbeste ca umbla cu prematurii in buzunarele halatului. Nu e legenda, e realitate, chiar daca in timp a ajuns sa capete aceasta poveste niste proportii mitologice :). Este sufletul sectiei de neonatologie de la Universitar si tot cu titlu de vorba soptita ajunsa legenda, se spune ca pe sectie, laptele praf este traficat pe sub mana. Se spune despre ea ca e rece, ca e autoritara, ca uneori nu e empatica. Va pot povesti doua intamplari cu ea din perioada in care Rebecca a fost pacienta ei. Prima a fost cand Rebe avea patru luni, iar eu am ajuns la operatie de urgenta pentru extirparea apendicelui, fiind cu inceput de peritonita (fotografia de mai sus este facuta in ziua de vineri, cand tocmai aflasem ca a doua zi urma sa ma operez, si are o incarcatura emotionala foarte puternica, fiindca atunci mi-a fost pentru prima data teama de ce avea sa se intample cu viata mea). M-am operat intr-o sambata dimineata, la pranz am fost acasa, si pana duminica nu i-am dat deloc san, la insistentele mamei mele, care mi-a zis „cum...

In vizita la doctor

„Bogdana, intelege ca organismul tau a fost spoliat de resurse in ultimii cinci ani” – imi spuse doctorul ridicandu-si ochii din gramada de analize, pe care le studiase in ultimele zece minute intr-o liniste mormantala. „Exact asta este cuvantul: spoliat. Gandeste-te ca el a lucrat la cote maxime pentru altcineva in toata perioada asta, redirectionand tot ce era mai de valoare catre productia de lapte iar acum se vad efectele. De aceea ai inceput sa te simti rau abia dupa ce ai intarcat copilul” Si cam asa este. De cand am incheiat cu alaptatul, o epuizare crunta a inceput sa puna stapanire pe mine. Stiti cum arata atletii imediat dupa ce termina cursa? Cand se opresc imediat dupa linia de finish, se apleaca si se sprijina pe genunchi, sau pur si simplu se prabusesc pe jos si incearca sa isi recapete suflarea? Cam asa sunt eu acum. Si asta in conditiile in care alimentatia mea este echilibrata, fast-food-ul mi-a iesit complet din vocabular de peste trei ani de zile, in conditiile in care am luat aproape in permanenta suplimente de vitamine, in conditiile in care nu fac excese de nici un fel, iar singurul viciu (de care incerc sa scap) este fumatul (si asta este intr-o cantitate ce nu intra in definitia excesului, dar tot vreau sa inchei si capitolul asta). La vreo luna de la intarcarea lui Radu am zis pas si la antrenamentul de la sala. Care antrenament, desi imi era creat pe intarirea musculaturii si nu pe cardio, incepuse sa devina prea mult pentru mine (teoretic, in timp ar trebui sa te obisnuiesti si sa ii...

Cine pune presiune pe mame?

Nu am mai scris de mult o postare pe tema alaptarii, oarecum normal si firesc, fiindca noi am incheiat acest capitol, si avem acum alte provocari, alte prioritati, alte motive sa ne agitam. Cu toate astea copiii mei mai revin din cand in cand asupra amintirilor din perioada alaptarii, imi pun intrebari, ce, cum, cat, vorbesc despre asta, motiv pentru mine sa cad de fiecare data in butoiul cu nostalgie. Mi-a revenit interesul pentru subiectul acesta arzator azi, cand am vazut un mesaj al unei mame pe Facebook, mesaj pe care il voi reda integral mai jos (textul ii apartine Ralucai Alexandru): „Cine pune totusi presiune pe mame? Serios acuma! Hai sa-ti spun ce presiune am simtit eu: inainte sa nasc cunosteam DOAR 2 femei care au alaptat cate 1 an – plus mama mea, care m-a alaptat pe mine 9 luni (la 9 luni a facut o mastita de la alaptatul cu program, si m-a intarcat). Peste tot am auzit sute de femei afirmand: „nu am avut lapte deloc”, „nu aveam lapte bun”, etc etc.  Chiar imi era teama ca nu voi avea lapte, asta era realitatea mea – ca alaptarea e ca o minune, toti vorbesc despre ea, dar nimeni n-a vazut-o. Eram ferm convinsa de asemenea ca un copil trebuie alaptat 1 an, cand am auzit de 3 ani am ramas socata, pur si simplu nu auzisem niciodata asa ceva! (asa dezinformata eram) Cand eram gravida am fost intrebata ironic: „dar tu nu stii ca s-a inventat LP?” sau „Imi pare rau pt voi.. noi NE PERMITEM sa-i dam biberon lui bebe”.  M-am apucat sa citesc despre...

In tara de nicaieri.

Azi o prietena din Anglia imi trimitea o captura a ziarului din orasul ei. O aveti mai jos: Tot azi, in Romania, propunerea catorva parlamentari, de majorare a alocatiei pentru copii cu rata inflatiei, adica o majorare de 1,8-1,9 RON era respinsa inca din start de Guvernul USL pe motiv ca nu sunt bani la buget pentru o asemenea majorare. Atat am avut de...