Totul pentru Bibi – multumim, campania continua! – update

Campania fundatiei Mereu Aproape pentru Bibi s-a incheiat. Va multumim tuturor celor ce ati fost alaturi de Bibi in aceasta saptamana! Mesajul de ajutor pentru Bibi a fost preluat de extrem de multi oameni cu suflet mare. Suntem siguri ca si Bibi a simtit acest lucru si stim ca nu doar ajutorul vostru financiar ci si gandurile bune pe care i le-ati transmis il vor ajuta sa se faca  bine cat mai repede. Curand vom afla si care este rezultatul eforturilor noastre si vi le vom comunica tuturor.  Din nou multumiri si….campania continua, cei ce vor sa fie alaturi de Bibi in continuare pot trimite donatii in contul: LEI: RO24 BTRL 0140 1201 N396 55XX – Banca Transilvania, Titular cont: Filip Bogdan-Liviu – CNP 1660903133678 De asemenea donatiile vor continua pana la 1 Martie 2012 si prin intermediul numarului (ROMTELECOM): 0 900 900 040- 2 euro/apel *Apelabil doar in reteaua ROMTELECOM – Nu se percepe TVA. Coduri pentru bannere au fost refacute (multumim Alina) – le puteti insera in blog-ul/site-ul vostru. Rescrieti codul exact sau folositi copy/paste: Dimensiunea 125X125: <a href=”http://viatacudba.blogspot.com/”><img src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3YHLSNxM5M4/Tu4gn5x1GvI/AAAAAAAABZY/UQL-XqhBSiA/s125/Banner%252520digital%252520Bibi%252520125×125.jpg”/> </a>    Dimensiunea 250X250:  <a href=”http://viatacudba.blogspot.com/”><img src=”https://lh3.googleusercontent.com/-3XFsOhTyMDA/Tu4gotu2naI/AAAAAAAABZY/eD9byoWxVAA/s250/Banner%252520digital%252520Bibi%252520250×250.jpg” /> </a>   Dimensiunea 180X400: <a href=”http://viatacudba.blogspot.com/”><img src=”https://lh3.googleusercontent.com/-5zHT8Bj8WjI/Tu4goR3D0ZI/AAAAAAAABZY/3UAc2R6LLh0/s400/Banner%252520digital%252520Bibi%252520180×400.jpg” /> </a>  Dimensiunea 150X500:   <a href=”http://viatacudba.blogspot.com/”> <img src=”https://lh5.googleusercontent.com/-jYnfoowpPaQ/Tu4gn2gHdRI/AAAAAAAABZY/U05teKT3twc/s500/Banner%252520150×500.jpg” /> </a>  Dimensiunea 125X600:   <a href=”http://viatacudba.blogspot.com/”> <img src=”https://lh3.googleusercontent.com/-rqYZjeQWyog/Tu4gnw7hxQI/AAAAAAAABZY/5dSY8Yjj_u4/s600/Banner%252520125×600.jpg”/></a> Link-ul catre blog-ul lui Bibi: www.viatacudba.blogspot.com/   Link-ul catre site-ul fundatiei Mereu Aproape: site-ul Fundatiei Mereu Aproape Link-ul catre site-ul Prima TV: Transplant pentru o noua viata – Multumim Dana, multumim Prima TV! Cantecelul Danei Nalbaru creat special pentru...

Unde sunt bunicii nostri si linistea adusa de ei?

M-am intors de la Brasov (mai exact Sacele) acolo unde azi la biserica „de jos” bunicul meu si-a lansat cartea „Sacelele de pana mai ieri”. Bunicul meu are 85 de ani si este „mocan sacelean”. De fapt toti ai mei (mama, tata, bunicii) sunt din Sacele. Acolo s-au nascut, acolo au crescut. Ziua de azi a fost una pe care probabil mi-o voi aduce aminte multa vreme de acum inainte. Imi propusesem demult sa ajung la lansarea cartii chiar daca bunicii mei insistau sa nu merg, sa stau acasa cu mami, Chitzi si bebe. De dimineata, din cauza faptului ca alarma telefonului meu a binevoit sa nu sune m-am trezit la 8.05. Lansarea cartii avea loc la ora 10.00. In 12 min eram spalat, imbracat si deja pe drum spre Brasov. Am lasat-o pe Bogdana ingrijorata din cauza drumului si fara lumina in casa. De pe drum am sunat la deranjamente ENEL (astae o alta poveste, apropos de serviciile ce ne sunt oferite si de cum sunt tratati clientii in Romania) si m-am certat cu o doamna operatoare careia i-am spus ca daca nu porneste lumina pana la ora 10.00, o sa-si caute de lucru :))). In fine, in jurul orei 10.40 am ajuns la Sacele (daca nu ma luptam cu centura Ploiestiului si trecerile de pietoni din Busteni puteam ajunge si mai repede)…..sper sa nu ma fi prins nici un radar pe DN1. Festivitatea incepuse, am intrat in sala, toata lumea (multa lume) asezata pe scaune il asculta pe bunicul meu care le povestea despre carte si de ce s-a apucat de scris la varsta asta inaintata. Am...

Now and then

Am intrat in saptamana 24. Odata cu debutul acestei saptamani, s-au agravat crizele de arsuri si durerile de spate. Parca am un pitic in esofag, care face focul din ora in ora, si inca unul in mijloc care tine un ac in mana si ma impunge la intervale neregulate. Iata o fotografie din perioada Chitzi la 24 de saptamani: Si acum o fotografie calda, calda: Ceva diferente/asemanari? Muulte… 65 de kile atunci, 65 de kile acum. 14 kile puse atunci, doar 9 puse acum… Luna asta am stabilit recordul absolut de kile luate intr-o luna: 4. Sper ca totusi nu voi repeta acest record si in lunile care au mai ramas. Ma gandesc ca suntem si in luna post sarbatori, si acum se vad roadele celor 6 mese pe zi de la Sinaia si a weizen-urilor de 500 de ml din Austria. I-phone-ul spune ca bebe este acum cat un stiulete de porumb. Mai exact cat unul din ala modificat genetic, ca daca e sa ma iau dupa dimensiunile porumbului de la noi ar trebui sa imi cam fac probleme. Si sa ma gandesc ca cele patru kile puse au avut alta destinatie, una nepotrivita. Una peste alta, bebe misca viguros, chiar prea viguros uneori, dupa mine. Obisnuita fiind cu amintirile cu domnisoara delicata si micuta, acum trebuie sa imi reprogramez creierul . Ma tot intreb daca o sa fac iar o mata lesinata sau de data asta fac un motan zdravan. Chitzi a avut 2700 si era numai piele si os. Doamne, numai eu stiu ce am putut sa vad frumos la ea… Asta ca sa vedeti cat...

Ubi este trist….bunica mea a murit azi noapte. Avea 90 de ani si de cateva zile ne asteptam la acest ‘final’. Din momentul in care medicul de la spitalul judetean din Brasov, ca un adevarat ‘Dumnezeu’, a trimis-o acasa spunand ca este foarte batrana,ca sunt alti pacienti de care el trebuie sa se ocupe si pentru ea nu mai poate face nimic. Aparatura care probabil i-ar fi putut prelungi viata nu era disponibila (probabil ca dupa o anumita varsta a pacientului nici macar nu se gandesc sa o foloseasca). Nu vreau si nu pot in acest moment sa pornesc o discutie despre sistemul medical din Romania. Acel medic, sunt sigur, ca va primi candva pilda pe care trebuie sa o...

Acum trei ani…

Acum trei ani, la ora 21:47, fata mea isi facea, pentru prima oara, simtita prezenta in lumea noastra. Si, din clipa aia, viata mea nu a mai fost la fel. Din clipa aia, parca am inceput sa traiesc cu adevarat. Parca pana atunci traisem anesteziata. Din acel moment, toate simturile mele s-au trezit la viata, si cred ca aici are un cuvant mare de spus mostenirea noastra ancestrala, pentru ca instinctul de aparare-protejare (spuneti-i cum vreti voi) este incredibil de puternic. De atunci totul este raportat la ea. Ea este centrul universului meu. Ea este legatura mea cu viata. De fapt, asta si inseamna numele ei: „cea care uneste”. Te iubesc, pui mic si scump! PS: Ma jur ca nu sunt siropoasa, si nici nu vorbesc hormonii astia multi care misuna prin mine. E adevarul...