Cum stam cu sucurile?

In timp ce scriu aceste randuri, langa laptopul meu troneaza un pahar marisor cu suc 100% natural. E acel guilty pleasure al meu zilnic la care nu as renunta deloc :). De acolo imi iau nu numai vitaminele (as denatura realitatea daca as afirma ca il beau pentru vitaminele din el), ci imi astampar pofta de “ceva bun”. Fiindca pana la urma asta este. Un suc, fie ca e facut din portocale, mere sau morcovi, sau in diverse combinatii, dar neaparat natural, pentru mine inseamna ceva cu adevarat bun. Gustos, aromat, satios, sanatos, proaspat si delicios. Face parte din “igiena” mea zilnica, e la fel de important ca spalatul pe dinti, ca ora de sport sau ca cititul. Multa vreme l-am considerat un “lux”, si o perioada, mai ales cea in copilarie, chiar a fost, si poate unul din motivele pentru care apreciez atat de mult fructele si sucurile ce se pot obtine din ele, este ca am vazut cu ochii mei ce sacrificii faceau parintii nostri pe vremuri pentru a obtine cele trebuincioase unei alimentatii sanatoase si le-am apreciat si respectat eforturile. Cu toate astea, desi acum avem parte nu numai de abundenta pe rafturile magazinelor, ci si de niste raporturi calitate-pret foarte bune, cu consumul la nivel national stam nu prost, ci de-a dreptul dezastruos. Romanul bea in medie, cam 0,96 litri de suc. Pe an. Asta inseamna cam 3 mililitri pe zi, sau, un pahar de suc la zece saptamani. Spre deosebire de noi si la polul opus se situeaza norvegienii, care consuma un pahar pe zi. Cam descurajant, nu? Si totusi, eu vad in asta...

Cum sa comunicam eficient cu copiii nostri.

Nu s-a stins inca ecourile de la ultima conferinta de parenting, si iata ca va anunt un alt eveniment dedicat aceluiasi subiect delicat si generator de discutii aprinse. De ce este delicat? Fiindca toata lumea are opinii, convingeri si pareri diferite, si de cele mai multe ori se lasa cu scantei. In privinta asta, unul din cele mai valoroase lucruri pe care le-am invatat eu de cand sunt parinte este ca trebuie sa am mereu mintea deschisa la ce este nou pe acest subiect si sa imi iau din fiecare curent, trend, teorie ceea ce mi se pare ca mi se potriveste cel mai bine. Mai mult, am ales sa le impartasesc aici pe blog, in mod egal, astfel incat fiecare sa isi poata lua la randul sau ceea ce i se potriveste cel mai bine sie insasi, copiilor sai, si asa mai departe. Din tot ceea ce am citit in ultimii ani, din toate conferintele la care am participat, conferinte ce au avut in prim plan cresterea si educarea copiilor, am realizat ca de fapt toate aceste teorii se completeaza reciproc, nu se anuleaza absolut deloc si sunt valoroase, pentru ca schimba perceptia asupra felului in care ar trebui sa ne crestem copiii, in concordanta cu vremurile in care traim. Ziceam ca va anunt un alt eveniment. Este vorba de Conferinta Antoniei Noel, care se va tine pe 19 martie 2013, la Hotel Novotel, incepand cu ora 19:00. Tematica conferintei abordeaza aspecte legate de: – comunicarea relationala cu copiii– gestionarea comportamentelor atipice– ascultarea nevoilor si dorintelor copiilor– diferentierea mesajelor copiilor si registrele în care acestia ne vorbesc– constientizarea...

Ce rau poate face lauda in exces?

LÁUDĂ, laude, s. f. Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această prețuire; elogiu. ♦ (În propoziții exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! – Din lăuda (derivat regresiv).LÁUDĂ s. interj. v. apreciere, aroganță, atenție, cinste, cinstire, considerație, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, onoare, orgoliu, prețuire, respect, semeție, stimă, trecere, trufie, vanitate, vază.ÎNCURAJÁRE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.ÎNCURAJÁ vb. 1. v. însufleți. 2. v. stimula. 3. v. consola.  Sursa: Dexonline Nici unul din subiectele discutate sambata la conferinta nu a aprins mai multe spirite cum a facut-o subiectul cu „Lauda nu este buna” (si majoritatea au ales sa ignore convenabil un mic detaliu – lauda in exces). Si asta pentru ca noi, astia de 30+, deveniti parinti, suntem o generatie care, dupa cum bine spunea cineva, nu a crescut cu prea multe „batai pe umar”, si unul din primele lucruri pe care le-am facut a fost sa remediem acest neajuns in privinta copiilor nostri (printre multe altele).  Si de ce Dumnezeului nu ar fi bine? Cum adica, sa nu le spunem copiilor ca sunt frumosi, ca sunt minunati, ca masinuta desenata care seamana a orice, numai a masinuta nu, este cea mai frumoasa masinuta desenata din lume? Cum vine asta? Simplu.  Si voi incepe prin a povesti my side of the story, aceea a copilului care a crescut spunandu-i-se mereu ca este cel mai grozav, cel mai frumos, cel mai minunat, care poate face orice pe lumea asta. Asta am auzit eu toata copilaria. Ca sunt frumoasa. Ca pot face orice imi pun in cap. Ca sunt desteapta si inteligenta, ca sunt cea mai buna. „Cum, mai mama, tu, care esti atat de desteapta? Tu,...

Din monstruozitatile Ministerului Educatiei

De azi incep evaluarile nationale pentru copiii din invatamantul primar si gimnazial. S-a inceput cu clasa a VIII-a, iar cei din clasele mai mici urmeaza undeva in mai. Distractia este la clasa a II-a (si numai). Pentru cei care nu stiu, ofer un scurt intro: acum un an, cand s-a introdus in premiera clasa 0, s-au schimbat si programele scolare incepand cu acea generatie. Cei care au intrat la momentul respectiv in clasa I au ramas pe programa veche, cei din 0 au inceput cu programa noua. Programa noua presupune niste schimbari destul de notabile, printre care as enumera la matematica, introducerea tablei inmultirii si impartirii in clasa a II-a in loc de clasa a III cum era dupa programa veche (dupa aceasta programa, copiii faceau in primii doi ani numai adunari si scaderi, cu si fara treceri peste ordin, pana la 1000), iar la romana au introdus mai rapid si ortogramele si alte chitibusuri din gramatica. Cu alte cuvinte, fiica-mea invata dupa programa veche, si tot ce se poate ca anul viitor cand va fi in clasa a III-a sa fie cam la acelasi nivel cu colegii ei mai mici de clasa a doua. Oarecum irelevant, dar necesar de mentionat in contextul de fata. Noi aseara am avut sedinta cu parintii, in care ni s-au anuntat datele pentru evaluare, si, surpriza, niste modele de subiecte de evaluare. Soc total, pentru ca subiectele cu pricina sunt pe programa noua, nu pe programa veche. Desteptii din Ministerul Invatamantului care nu au absolut nici o legatura cu realitatea din scoli au decis ca subiectele de la evaluarea nationala sa se faca...