Cumparaturi cu cap

Povesteam zilele trecute ca nu sunt o impatimita a shopping-ului. Ma oboseste mult de tot o raita prin mall, nu iubesc prea tare nici agitatia aferenta, nici galagia care vine la pachet cu aglomeratia. Drept care, in ultimii ani m-am reorientat fara griji spre mediul online, unde uneori simt ca am “la degetul mic” o lume intreaga, de la carti, la produse (mai) de lux, echipamente, imbracaminte si jucarii pentru copii, cosmetice, si lista poate continua la nesfarsit. Ca sa nu mai zic ca in online nu prea exista bariere sau granite, or la mine aici a fost cea mai mare bucurie, fiindca de cand familia noastra s-a marit, zilele petrecute calatorind s-au micsorat direct proportional, pana au disparut in totalitate.  Nu ma plang, doar fac o constatare. Tot vorbind de lipsa barierelor, ce poate fi mai fain in materie de cumparaturi decat sa fii in acelasi timp si in Victoria’s Secret si in Yoox, si sa iti gasesti botinele favorite la un pret, hmm, cu cel putin 20% mai mic ca in Romania. Tot online-ul si tot cardul ne salveaza si cand vine vorba sa facem pe Mos Craciun, fiindca eliminam din ecuatie alergatura, orele pierdute in trafic si cautarile uneori extrem de frustrante printre rafturi si cutii, zeci de magazine dispuse in cele patru zari ale orasului. Nu am facut intamplator toata aceasta introducere, fiindca toate aceste lucruri pot deveni realitate daca avem la indemana si un card. Nu va “imping” la cheltuieli fara masura, departe de mine gandul acesta. Daca am invatat ceva in toti anii acestia, am invatat cum sa aloc resursele, multe, putine sau...

O zi de pomina

Fusese o zi plina, extrem de agitata, atat pentru noi, dar mai ales pentru Rebecca. Era cea de a doua aniversare a ei, si era prima oara cand urma sa ii facem petrecerea la un loc de joaca. Totul a fost la inaltime. Ea, surprinsa de toata desfasurarea de forte, s-a jucat pana la epuizare, a urcat toboganele iar si iar, de nenumarate ori, s-a aruncat in piscina cu bile. A mancat o tona de tort, a primit cu mandrie toate cadourile, intr-un cuvant a fost vedeta petrecerii. Am ajuns acasa cu ea aproape adormita si a tras un pui de somn de trei ore. S-a trezit cu aceeasi nerabdare, pentru a o lua de la capat, sa isi desfaca zecile de cadouri primite si sa se joace cu ele. Spre seara am simtit ca e mai molesita, dar am pus-o pe seama zilei extrem de pline, care ma terminase pe mine, daramite pe ea, mogaldeata mea de doi ani. Pe la trei dimineata ne-am trezit in niste gemete. Ajung la ea in camera, cu ochii carpiti de somn, o iau din pat, fata mea fierbea toata. Era aproape incoerenta si in momentul in care am luat-o din pat am auzit cum ii vine ceva inapoi pe gat si instantaneu m-a umplut de o pasta extrem de urat mirositoare. Patul, pe mine, covorul, podeaua, patutul ei, ambele asternuturi, totul era un mix oribil de ceva movuliu-maroniu. Am luat-o, am curatat-o deja fierbea toata, si desi era destul de constienta si coerenta (incerca sa imi explice cu cuvintele ei bebelusesti ca  papa rau), parea foarte lesinata si moale. Cand i-am...

Cum se face cascavalul – varianta filmata

Zilele trecute am primit de la Hochland filmuletul de mai jos, si m-am simtit ca si cum as fi calatorit din nou acolo. M-am surprins zambind cand i-am vazut pe copii urcand dealul din spatele fermei si m-am bucurat sa il vad pe Csaba, care ne-a facut un tur minunat al Sighisoarei by night (pacat ca a fost mult prea scurta „vacanta de lucru”). Filmuletul urmeaza intr-o alta forma, traseul facut de noi in vizita noastra la Sovata si as zice ca e infinit mai reusit, decat daca ar fi fost facut cu noi ca protagonisti, fiindca cei doi pusti sunt super cute! Long story short, e vorba de prima oprire la ferma (mi-am reamintit gustul dulceag al laptelui proaspat muls), vizita in fabrica, cum am facut cate o degustare si din casul neoparit si din cel oparit, si ne-am fi lungit mai mult la degustare, ca sunt incredibil de gustoase ambele variante, si tot traseul pana la iesirea cascavalului din fabrica (si noi odata cu el) Ce sa mai zic, ca m-a luat valul si le-am aratat si baietilor filmuletul :) si pana aici mi-a fost, ca mai intai au fost un pic descumpaniti, intrebandu-se “cand a fost mami plecata de acasa?!” – semn ca musai sa mai plec, ca nu se supara nimeni :) Dupa care hlizeala maxima, „ia uite vacele”, “ce mananca vacele?”. Raducu si-a amintit de pozele facute de mine, pe care le-am aratat eu la intoarcerea in Bucuresti, cu vitelusii… Mami, dar unde sunt puiutii? De ce nu sut si ei acoio?!?“ “mami, si eu vreau sa pun mana pe o vaca, pot?!” si...

Un playdate experiment.

Experimentul de acum cateva zile a  avut nobila misiune de a demonstra veridicitatea a doua ipoteze: Ca o mana de copii pot fi lasati pe mainile a doi barbati, si la finalul serii sunt inca toti “alive and kicking”, iar mama sa se simta bine pret de cateva ore dezbarandu-se de apelativul “mami” si existand doar ca “femeie” Ca utilizandu-se de anumiti aliati, cei doi barbati nu numai ca supravietuiesc unei seri cu copiii, ci chiar ar mai repeta experienta, atat de placuta poate deveni. In cazul nostru aliatii au fost: Cascavalul Felii de la Hochland si o multime de legume si fructe. Bonus: ca si mama poate supravietui in afara cuibului pret de cateva ore :)) In rolurile principale: deja mentionatul cascaval, Chinezu pe post de bona, Radu mare pe post de secund, patru copii super zglobii, alesi pe spranceana: Maria, Vladimir, David si Radu, si last but not least, favorizatele serii, subsemnata si Gena. Revenind acum la un ton mai serios, si eu si Gena avem nevoie din cand in cand de cate o gura de aer de cateva ore in oras, doar noi, ca fetele. S-a discutat mult pe acest subiect, pentru mine inseamna enorm de mult aceste momente de relaxare, inseamna ca ma incarc cu energie, indeajuns de multa incat sa ma intorc la copii cu forte proaspete. In acelasi timp, amandoua stim ca, daca vrem sa ne iasa pasienta cu simtitul bine, trebuie sa avem siguranta ca am lasat copiii pe maini bune. Una fara alta nu exista :). Ma consider printre acele norocoase care pot pleca de acasa absolut linistite, fiindca am acea...

In bucataria cascavalului

O data pe sezon ideea de a pleca de acasa singurica singurica, pret de o noapte imi cam surade, asa ca, atunci cand am primit invitatia echipei Hochland de a merge pana la Sovata pentru a le vizita fabrica nu am stat nici o secunda pe ganduri :). Adica ce poate fi mai fain, decat sa pleci intr-o mini excursie, in una din cele mai frumoase zone ale tarii, sa vezi Sighisoara (eu nu o vizitasem niciodata inainte de saptamana trecuta), cu o gasca faina de prietene (Gena, Laura si Dana), sa stai la Binder Bubi care este recunoscut de mult ca fiind un super hotel si pe deasupra, sa vezi cu ochii tai cum se face cascavalul. Singurul stres a fost ca merg cu autocarul si ca imi fac o dambla personala lasand copiii acasa – aspecte care mi-au produs si-un mini atac de panica (primul din viata mea) a doua zi, inainte de plecarea spre casa, dar peste care am trecut cu bine as zice. Anyway, atunci cand compania e buna si se povesteste in ritm alert, nici nu stii cand ajungi de la Bucuresti la Sighisoara, si nu cred ca imi puteam imagina niste partenere mai bune la drum lung decat doamnele mentionate mai sus! Pe de alta parte eram oricum toate patru un pic euforice, after all pentru fiecare dintre noi toata experienta era un lux in sine (toate suferim de sindromul “neiesitului-din-casa-fara-copii), si ne-am pus in cap sa profitam de el la maxim :). Asa ca am savurat un vin bunicel, am mancat un pate de ficat senzational, cu dulceata de ceapa, am luat...